Stiati ca:
Unul dintre fundamentele teoriei relativitatii a lui nea' Albert, este acela ca spatiul si timpul se curbeaza sub influenta nemiloasa a campurilor gravitationale? Stiati ca "relativ" tanarul Albert Einstein era scund, cu parul valvoi si vocea enervanta? El nu era luat in srios de multi dintre contemporanii sai, oameni de stiinta virili, inalti, cu frezele aranjate si amante. Simpaticul "profesor nebun" facea multe afirmatii si introducea batand cu piciorul in podea multe noi concepte pur teoretice. Probabil ca se inverzea la fata si rupea de nervi creioanele spre amuzamentul celor prezenti, care ori nu intelegeau nimic ori nici nu-l ascultau.
Ca sa-l faca pe nebunul de Albert sa taca (probabil), niste oameni de stiinta cu simtul umorului bine dezvoltat s-au gandit sa-i testeze ideile. Hmm, dar unde sa gaseasca ei un corp ceresc destul de masiv si de apropiat de pamant, pentru a observa felul in care acesta indoaie spatiul? Hmm, pai ar fi Soarele..dar, din pacate, este mult prea stralucitor ca sa ne putem uita la el fara sa lacrimam. Oricum, ca sa vedem cum afecteaza spatiul ar trebui sa ne uitam la lumina care vine din spatele lui, dar pe care nu o putem vedea din cauza stralucirii Soarelui. Off..le-ar fi trebuit un obiect mare de tot, si destul de departe de pamant care sa acopere integral discul solar, fara sa lase nici o raza macar sa treaca si nici mai mare sa nu fie, pentru ca atunci nu mai vedem ce se intampla cu lumina cosmica care trece foarte aproape de Soare! Care ar fi fost sansele sa dea peste asa ceva....aproape nule: un zero cu multe zerouri dupa el si un "1" sfios, la un moment dat...
Noroc cu Luna! Dragalasa de ea,....cum s-a nimerit ea sa para exact cat soarele de mare. Phiuu!!...si pe deasupra, se mai pune din cand in cand si deasupra Soarelui si striga: "Hei...sunt si eu pe aici!". Ce conditii ideale! Au avut noroc oamenii de stiinta si au zis ca la urmatoarea eclipsa totala o sa se uite la stelele care se vad langa soare si o sa compare fotografiile cu unele facute pe timp de noapte, cand se vad aceleasi stele, dar fara soare! Spre marea lor mirare distantele dintre stelele pareau sa nu mai fie aceleasi, de parca soarele le-a impins le langa el, cand a trecut pe acolo!
Se pare ca nebunul de Einstein a avut drepate, si ca lumina venita de la stelele din spatele soarelui urmaaza o traiectorie curba cand trece pe langa acesta, dovedind ca gravitatia curbeaza spatiul. Ce noroc a avut si Albert asta, pentru ca dupa acest eveniment tot mai multi oameni de stiinta l-au luat in serios, unii chiar contribuind la munca sa si rezolvand unele dintre ecuatiile sale nefinalizate.
Astazi, relativitatea generala si relativitatea speciala sunt litere de lege in orice carte de fizica, iar ecuatia E=mc2 (scuze pt lipsa simbolului corect al puterii) este cea mai faimoasa formula din lume. Visul lui Einstein a fost acela de a gasi o "teorie unificata" a tuturor fortelor din univers, si a petrecut ultimele decenii din viata incercand sa o dezvolte. A esuat si a murit fara sa-si vada visul implinit. Teoria relativitatii pe care ne-a lasat-o mostenire sta la baza fizicii nucleare, a celor mai noi teorii despre originea si expansiunea universului si chiar a mecanicii quantice. Nimic nu s-ar fi putut realiza fara acele constatari, si poate am fi continuat sa ignoram aspectele descoperite de el decenii bune (sau chiar mai mult) daca Luna si Soarele nu ar avea acelasi diametru angular. Ma intreb cate "coincidente cosmice" care ne-au facut posibila existenta si dezvoltarea mai trebuie sa descoperim pana cand vom accepta cu totii ca nu suntem accidentali, nascuti din haos si sfidand principiile entropiei...
Promit sa mai scriu despre oameni si evenimente care au schimbat lumea, cu scopul de a va inspira. Orice gand are potentialul de a modifica felul in care percepem realitatea, si ar trebui sa gandim liber.
Unul dintre fundamentele teoriei relativitatii a lui nea' Albert, este acela ca spatiul si timpul se curbeaza sub influenta nemiloasa a campurilor gravitationale? Stiati ca "relativ" tanarul Albert Einstein era scund, cu parul valvoi si vocea enervanta? El nu era luat in srios de multi dintre contemporanii sai, oameni de stiinta virili, inalti, cu frezele aranjate si amante. Simpaticul "profesor nebun" facea multe afirmatii si introducea batand cu piciorul in podea multe noi concepte pur teoretice. Probabil ca se inverzea la fata si rupea de nervi creioanele spre amuzamentul celor prezenti, care ori nu intelegeau nimic ori nici nu-l ascultau.
Ca sa-l faca pe nebunul de Albert sa taca (probabil), niste oameni de stiinta cu simtul umorului bine dezvoltat s-au gandit sa-i testeze ideile. Hmm, dar unde sa gaseasca ei un corp ceresc destul de masiv si de apropiat de pamant, pentru a observa felul in care acesta indoaie spatiul? Hmm, pai ar fi Soarele..dar, din pacate, este mult prea stralucitor ca sa ne putem uita la el fara sa lacrimam. Oricum, ca sa vedem cum afecteaza spatiul ar trebui sa ne uitam la lumina care vine din spatele lui, dar pe care nu o putem vedea din cauza stralucirii Soarelui. Off..le-ar fi trebuit un obiect mare de tot, si destul de departe de pamant care sa acopere integral discul solar, fara sa lase nici o raza macar sa treaca si nici mai mare sa nu fie, pentru ca atunci nu mai vedem ce se intampla cu lumina cosmica care trece foarte aproape de Soare! Care ar fi fost sansele sa dea peste asa ceva....aproape nule: un zero cu multe zerouri dupa el si un "1" sfios, la un moment dat...
Noroc cu Luna! Dragalasa de ea,....cum s-a nimerit ea sa para exact cat soarele de mare. Phiuu!!...si pe deasupra, se mai pune din cand in cand si deasupra Soarelui si striga: "Hei...sunt si eu pe aici!". Ce conditii ideale! Au avut noroc oamenii de stiinta si au zis ca la urmatoarea eclipsa totala o sa se uite la stelele care se vad langa soare si o sa compare fotografiile cu unele facute pe timp de noapte, cand se vad aceleasi stele, dar fara soare! Spre marea lor mirare distantele dintre stelele pareau sa nu mai fie aceleasi, de parca soarele le-a impins le langa el, cand a trecut pe acolo!
Se pare ca nebunul de Einstein a avut drepate, si ca lumina venita de la stelele din spatele soarelui urmaaza o traiectorie curba cand trece pe langa acesta, dovedind ca gravitatia curbeaza spatiul. Ce noroc a avut si Albert asta, pentru ca dupa acest eveniment tot mai multi oameni de stiinta l-au luat in serios, unii chiar contribuind la munca sa si rezolvand unele dintre ecuatiile sale nefinalizate.
Astazi, relativitatea generala si relativitatea speciala sunt litere de lege in orice carte de fizica, iar ecuatia E=mc2 (scuze pt lipsa simbolului corect al puterii) este cea mai faimoasa formula din lume. Visul lui Einstein a fost acela de a gasi o "teorie unificata" a tuturor fortelor din univers, si a petrecut ultimele decenii din viata incercand sa o dezvolte. A esuat si a murit fara sa-si vada visul implinit. Teoria relativitatii pe care ne-a lasat-o mostenire sta la baza fizicii nucleare, a celor mai noi teorii despre originea si expansiunea universului si chiar a mecanicii quantice. Nimic nu s-ar fi putut realiza fara acele constatari, si poate am fi continuat sa ignoram aspectele descoperite de el decenii bune (sau chiar mai mult) daca Luna si Soarele nu ar avea acelasi diametru angular. Ma intreb cate "coincidente cosmice" care ne-au facut posibila existenta si dezvoltarea mai trebuie sa descoperim pana cand vom accepta cu totii ca nu suntem accidentali, nascuti din haos si sfidand principiile entropiei...
Promit sa mai scriu despre oameni si evenimente care au schimbat lumea, cu scopul de a va inspira. Orice gand are potentialul de a modifica felul in care percepem realitatea, si ar trebui sa gandim liber.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu