Emotiile noastre chimice

     Pozitia stiintifica (bio-chimie si neurologie) fata de sentimente este una destul de clara: Orice traire este o secventa complexa de sinapse, care apeleaza la memorie si uneori la creativitate pentru a genera un raspuns comportamental si fiziologic mai mult sau mai putin placut. Conform studiilor bio-chimice putem deveni relativ usor dependenti de anumite sentimente, asociate cu secretia diferitilor neurohormoni, enzime, etc. care stimuleaza un raspuns fiziologic. Cu alte cuvinte, cu cat suntem mai tristi,...cu atat vom genera mai multe substante asociate cu acest sentiment si vom prelungi efectul sau, devenind totodata mai predispusi la depresii si efecte daunatoare de lunga durata. Devenim intr-un fel drogati, organismul obisnuindu-se cu "doza zilnica" de melancolie. Deci, organismul sufera modificari in dinamica bio-chimica si in acelasi timp, creierul va suferi si el modificari cat se poate de fizice. Se fac legaturi noi intre neuroni, se fac noi conexiuni importante intre amintiri, sentimente si simturi si deci se creeaza modificari comportamentale. Aceste modificari pot fi binevenite sau pot fi periculoase, si desi nu sunt ireversibile, cu cat ne aflam mai mult intr-o stare emotionala intensa cu atat stimulam mai mult aceste modificari. Inca din primele secunde de viata creierul incepe sa acumuleze informatii si sa faca noi legauri. Suma acestor date, legaturi si procese nu este nimic altceva decat personaliatea fiecaruia dintre noi. Afinitatea pentru o mancare, o bautura, un loc, o acctivitate sau o persoana se realizeaza in acelasi fel. Exista o zicala imbecila: "Oamenii nu se pot schimba". Evident, atat idiotul care a spus prima data asta cat si cei care l-au crezut nu cunosteau nici cea mai elementara notiune despre neurologie. Oamenii se pot schimba. Oamenii se schimba in fiecare zi. Desi evolutia unei personalitati nu este liniara si constanta, sunt anumite momente cruciale care ajung sa ne defineasca sau sa ne redefineasca.

    Cele mai puternice modelari se intampla in copilarie, atunci cand creierul evouleaza rapid si absoarbe informatiile precum un burete. Tocmai din acest motiv psihologii incearca sa faca adesea legaturi cu evenimente din copilarie, evenimente care se pot afla la baza unor probleme comportamentale de lunga durata. Creierul este identic cu notiunea de individualitate si constiinta. Un individ inteligent, informat si constient de felul in care functioneaza echipamentul din dotare are puterea sa altereze in mod constient structurile neurologice si sa elimine probleme importante precum dependentele emotionale sau fricile irationale. Prin modificarea voita a starilor emotionle care constituie rutina activitatii cerebrale putem evoula in mod spectaculos. Putem invata sa fim mai fericiti, mai cumpatati si mai curajosi. Putem invata sa renuntam la vicii si activitati auto-distructive. Secretul este sa intelegem cateva principii fundamentale si sa stim ce ne dorim cu adevarat, dincolo de dependentele fizice si emotionale superficiale. Paradoxul este ca ne trebuie vointa pentru a invata sa avem vointa, si curaj pentru a deveni mai curajosi. Trebuie sa lucram cu ceea ce avem si sa amplificam conexiunile bune in timp ce le distrugem fara mila pe cele care ne dauneaza. Renuntarea la emotiile negative este precum dezintoxicarea la un narcoman. Este un proces cu o durata care depinde integral de vointa constienta a individului. Nu vom putea sa devenim niste sfinti peste noapte, si cu siguranta ca nici nu ne dorim asta. Este greu sa scapi de propriile neajunsuri, insa primul pas este acela de a RECUNOASTE si intelege acele defecte. Creierul este un hard-disk cu o capacitate impresionanta, iar ce scriem sau stergem de pe el,....depinde numai de noi. Daca ne incarcam cu prea multe emotii puternice devenim excentrici, si daca ne incarcam cu prea multe emotii contradictorii devenim haotici. Singurul program care pluteste deasupra acestei retele informatice complexe este sistemul de operare: constiinta umana.

  Odata ce ai reusit sa faci legaturi directe intre constiinta proprie si reteaua comportamentala,....pori sa te programezi singur.

  Cred ca fiecare avem un "eu" profund individual, si ar trebui sa petrecem mai mult timp dezvoltand cunoasterea si exprimarea propriei constiinte. Inca o observatie interesanta se poate face despre iubire. Eu cred ca atunci cand iubesti cu adevarat, chiar daca aparent nu este logic sau rational, se intampla pentru ca acea persoana este capabila sa vorbeasca direct constiintei tale individuale, si astfel sa te ajute in desavarsirea procesului de auto-cunoastere. Doua persoane care se iubesc se ajuta deci in dezvoltarea si exprimarea constintei la un nivel la care o persoana lipsita de aceasta legatura nu o poate face. Deci, am incercat sa gasesc un strop de mister si "romantism" chiar si intr-un "program bio-chimic" precum dragostea...