Timpul ca paradox : Este posibil sa nu existam "cu adevarat"

ATENTIE: Ce am scris mai jos este doar un exercitiu de gandire!!!

Stiati ca: Unii oameni de stiinta mai veseli au demonstrat fara nici un dubiu ca este posibila calatoria in timp? Einstein a spus si el ca este posibila, in conditiile in care ne deplasam cu o viteza foarte mare, de preferinta apropiata de viteza luminii. De fapt, tot timpul este relativ si deci cu cat ne deplasam mai repede, cu atat "calatorim" mai mult in timp. Cel mai de succes calator in timp este un astronaut rus care a petrecut mai bine de 2 ani la bordul statiei spatiale Mir, deplasandu-se cu o viteza foarte mare in jurul Pamantului. La revenirea pe teritoriul Rusiei el a calataorit in viitor 1/50 secunde!! Senzational…, chemati-l pe Diaconescu!!! Revenind la subiect, este important de spus ca este muuult mai usor sa calatorim in viitor decat este sa calatorim in trecut (parca mai interesante sunt implicatiile unei calatorii in trecut,…nu?). Daca vrem sa calatorim in viitor, trebuie sa mergem foarte repede insa daca vrem sa mergem in trecut trebuie sa ne deplasam si mai repede. Ca sa ajungem inapoi in timp si sa ne vedem fundul dupa colt, trebuie sa depasim viteza luminii.  Albert a spus ca nici un obiect din univers nu poate depasi viteza luminii, insa de atunci au mai trecut niste ani si s-au descoperit situatii cosmice in care acest lucru este posibil. Singurul dezavantaj este ca nu poti calatori inapoi in timp mai departe decat inceputul evenimentului care a generat "masina timpului" si deci orizontul de posibilitate. Asa…deci,  tot ce ne lipseste este cantitatea impresionanta de energie ca sa calatorim in timp, in rest, totu' e bine si frumos. Astea fiind spuse, stiinta a terminat de taiat craca pe care se afla si a cazut din pom, in capul lui Isaac Newton. (Am sa adaug la sfarsit link-ul catre documentarul BBC care m-a ajutat sa formulez articolul, dar care nu abordeaza paradoxul generat de timp…)

Hai sa va demonstrez acum ca nu existati cu adevarat si ca sunteti doar o "proiectie de cinema", o posibilitate infima sau un joc pe calculator din 2100, toamna….vreti? Pai mai copii, calatoria in timp nu este nici pe departe S.F., doar ca suferim noi de impotenta energetica, nu?. Hai sa discutam despre probabilitati. Nimeni nu a calatorit pana acum in timp mai mult de 1/50 secunde si nimeni nu va calatori in timp prea curand (avand in vedere energia echivalenta unei mici super-nove de care tre' sa facem rost….e clar). Va-ti intrebat vreodata urmatorul lucru: "Pai,…daca e posibil sa calatorim in timp,…unde sunt turistii japonezi din 2345 primavara, care au dat un ban frumos pentru a-l vedea pe Obama cum ia premiu' Nobel pt. pace in timp ce ruleaza doua razboaie?

Cum de oamenii viitorului au fost atat de disciplinati incat nu s-au dat de gol pana acum si nu au schimbat nimic? Sigur au si ei un hacker la butoane, care vrea sa o vada pe Pamela Anderson in anii ei de glorie, si  sa se laude in fata fraierilor din anii '90 ca el este din viitor.  Ceea ce incerc sa spun este ca probabilitatea  unor astfel de evenimente este infinit de mare, avand in vedere natura infinita a timpului si adevarul absolut al proprietatilor sale matematice. Cu alte cuvinte, daca timpul este REAL (ca si regula fundamentala in realitatea noastra), tot ce se poate intampla trebuie sa se intample candva si undeva. Este normal asa. Chiar daca luam in considerare o functie matematica cu o probabilitate de rezolvare de 0,00000001%, si o rulam de un infinit de ori, vom avea un infinit de rezolvari pline de succes, pentru ca infinitul nu este divizibil,....ca si 0. Si pentru ca este posibil sa calatorim in timp, toate aceste evenimente au o "simultaneitate absoluta", si ar fi trebuit sa se intample si in punctul spatio-temporal unde suntem acum. Intreaga noastra existenta pare a fi un mare PARADOX, datorita timpului. Acest lucru inseamna ca ori acceptam timpul ca notiune finita (care incepe in punctul 1 si se termina in punctul 2) si avem o explicatie pentru curgerea lina a raului nostru (varianta A), sau acceptam ca timpul este o gluma proasta (varianta B).  Daca timpul ar fi epuizabil, implicatiile stiintifice ar fi cutremuratoare si de natura sa rastoarne tot ce Newton, Darwin sau Einstein au muncit sa produca. Pe de alta parte, Dumnezeu ar zambi subtil din ceruri si ar spune  "Eu va tot zic,….ca ati inceput in Eden, si veti sfarsi la Apocalispa!! Nimic nu a fost inainte, nimic nu va fi dupa, iar aici sus e cald si timpul nu exista."  Totul devine brusc foarte interesant. "Aici sus"  devinde o notiune care provoaca dureri de cap masive. Aici unde? Dincolo de noi? In afara timpului? Nu putem intelege acest univers dincolo de tot ceea ce suntem. Asa este programul,… o sa vedeti cat de simpla si pura este explicatia. Lasati-ma cu filozofia ezoterica si ermetica, domii cu doctorate si masterate multiple. Sunteti niste oi si va este frica sa recunoasteti ca nu stiti nimic.

Asa,…sa continuam. Varianta "B" demasca timpul ca fiind o gluma proasta, spusa si tot repetata de niste prosti : NOI.  In aceasta varianta, timpul (asa cum este descris de noi) nu poate exista, pentru ca daca el exista, conform principiilor stiintifice si matematice absolut corecte, totul devine paradoxal. Este ca si cum am spune: "timpul exista, deci lumea in care traiesc nu poate sa existe, deci timpul nu poate sa existe" (mai pe scurt). Va avertizez ca nu exista solutii simple si concluziile faulteaza de cartonas rosu toata constructia realitatii.  Daca timpul este o notiune artificiala, nascocita de niste constiinte primitive pentru a da un sens liniar existentei, atunci lumea tactila si entropica, facuta din obiecte , particule si politicieni corupti este si ea un banc sec. In lumea reala, totul ar fi energie, totul ar fi simultan  si pretutindeni. Existenta nu ar avea nici un sens decat auto-cunoaterea si auto propagarea organizata. In aceasta lume, totul este constiinta. In aceasta lume te nasti si mori de un infinit de ori , nu exista inceput si sfarsit si singura limita este cea impusa de propria cunoastere (Hmmm, lucrurile incep sa sa semene cu o anumita religie orientala). La cel mai profund nivel de organizare al materiei totul este energie, totul este indivizibil si nici o entitate nu are sens rupta de context (sorry,… nea' Newton). Asta au inceput sa spuna tot mai multi oameni de stiinta si nu ma refer aici la frustrati sau la oameni de calitate dubioasa, ci la acei oameni al caror IQ il eclipseaza pe cel insumat al PSD-ului (uneori simt ca limba romana imi pune piedica si cad in nas).

Ca sa concluzionam, ori timpul este un eveniment finit, conceput de o fiinta omnipotenta din motive misterioase (am descris aici religia crestina, musulmana si mozaica), ori el nu exista cu adevarat, si suntem constiinte infinite, in permanenta devenire si aflate intr-un ocean de potential energetic (cred ca am descris destul de abstract religia budista).  Din aceasta concluzie, cea care pierde cel mai mult este "stiinta", care se pare ca si-a taiat singura craca si a devenit o forma de religie foarte primitiva. Oameni buni, nu credeti in Dumnezeu sau in existenta voatra vesnica? Spuneti ca cei credinciosi sunt niste incuiati si niste ignoranti? Daca asta credeti,..sunt sanse mari sa va inselati amarnic, mai "stiintificilor".  In general, noi oamenii suntem cam naivi. Poate pentru ca oamenii, in forma pe care o cunoastem noi (deh….cei care se aseamana se aduna) sunt foarte "tineri". Am pus ghilimele in jurul cuvantului  "tineri" pentru ca se refera la o notiune legata de timp. Acest cuvant are sens in discutia noastra numai daca il consideram ca referitor la o etapa a unui process ciclic sau a unui eveniment atemporal autodefinit in mod dinamic.  Deci, timpul este ori un concept artificial, care ajuta constiintele putin complexe sa ofere inca o dimenisune masurabila realitatii (un fel de Mos Craciun al plaunului nostru existential), ori este un proces finit generat de o zeitate din afara universului nostru.

V-am promis la inceput ca o sa va demonsrez ca nu existati "cu adevarat". In cazul "B", in care timpul nu exista cu adevarat, e destul de simplu. Tot ce consideram ca fiind real si finit nu exista, deci nici voi, ca entitati finite si clar definite nu existati. Nu aveti nici un sens in forma asta si nu existati in sensul traditional al cuvantului.  In cazul "A", in care suntem creatia unei fiinte mult mai complexe decat noi, devenim virtuali. De ce virtuali? Pentru ca ne subordonam unei realitati mult mai generale, care ne dicteaza si conditioneaza intregul univers, in acelasi fel in care copii se joaca cu personajele din jocul "Sims". Acele personaje sunt virtuale in lumea noastra, pentru ca ele nu exista  "cu adevarat". Sunt sigur ca pana in 2050, puterea de procesare si tehnologia vor putea sustine fara probleme inteligenta artificiala si in acel univers pe care il vom crea, noi vom fi Dumnezeu. Realitatea are deci un numar infinit de planuri. Posibilitatea ca noi sa fim un original absolut  si sa existam independent si nesupravegheat este foarte mica. V-am dat ceva de gandit? Hehehe, nu va chinuiti prea tare. Un singur lucru este sigur: Nimic nu este sigur si totul este potential. Personal, consider creatia ca fiind scopul ultim al existentei si tot ceea ce am spus mai sus nu face decat sa sustina acest lucru. In actul creatiei se ascunde puterea universului.  Sper sa putem comunica cu planurile superioare si sa intrebam ceva de genul : "Tati, daca Mos Craciun nu exista, atunci cine pune cadourile sub brad, si de ce?". Daca suntem capabili sa intelegem, cred ca vom primi un raspuns.

 

 

Documentar BBC pe tema calatoriei in timp:

http://video.google.com/videoplay?docid=-41720681955951129&ei=kMQoS6m7Bdqv-Ab92qDaAw&q=cosmology+astrophysics#docid=-2466746873488846030

Chitara, voce si dragoste : Johnny Cash si June Carter

Dupa ce am scris micul articol despre Bob Dylan, mi-am propus sa mai vorbesc despre muzicieni cu statut legendar. Unul dintre acestia este cu siguranta Johnny Cash. Povestea lui este una cu adevarat remarcabila. Johnny a avut o cariera muzicala de 50 de ani, a fost casatorit de doua ori, a fost tatal  a cinci copii si a fost arestat de cel putin 7 ori. Johnny Cash a fost unul dintre mentorii lui Bob Dylan si a avut relatii de prietenie cu unii dintre cei mai importanti muzicieni si politicieni din istoria conemporana. Dintre acestia voi aminti artisti ca Roy Orbison, Elvis Presley, Bono si pe politicieni precum Jimmy Carter si Richard Nixon (de fapt, el a cunoscut toti presedintii Statelor Unite din ultimele patru decenii, cu exceptia lui Barack Obama, care a fost investit in functie dupa moartea lui Cash).

                Cash s-a nascut in 1932, in perioada Marii Depresii , intr-o familie de fermieri. Familia Cash (a carei origine este in nobilimea scotiana) a avut 7 copii. Johnny nu avea un nume mic clar stabilit pe vremea aceea. Parintii ii spuneau "J..R." Copilaria sa a fost marcata de munca pe plantatie si tragedii in familie.  Dupa inrolarea sa in Aviatia Militara a Statelor Unite,  Cash este trimis in Germania. La intoarcerea sa in tara el se casatoreste cu Vivian Liberto, cu care a corespondat timp de trei ani din Europa ( Wikepedia spune ca este vorba despre 10.000 pagini de scrisori,…nu stiu daca este real sau exagerat). Impreuna cu Vivian, Johnny face 4 copii (4 fete!!). Tot in aceasta perioada el se alatura formatiei  "Tennessee Three" si va compune muzica country. Nu voi aborda detaliile carierei muzicale ale lui Cash, deoarece asta ar insemna sa scriu zeci de pagini. Voi spune doar ca prima parte a carierei sale este dominata de muzica country si gospel, iar spre sfarsit…stilul sau minimalist (voce si chitara) devine unul sobru si inconfundabil. In 1966 Cash divorteaza de sotia sa Vivian, care nu mai facea fata problemelor sotului ei legate de alcool si droguri. Imaginea de rebel a artistului este sustinuta de concertele sale in inchisori din Statele Unite si Europa, dar si de problemele personale cu legea. Johnny Cash este arestat de mai multe ori pentru comportament public indecent si posesie de stupefiante. 

                In aceasta perioada "zbuciumata" a carierei sale el compune multe dintre piesele cele mai semnificative: "I Walk the line", "Ring of fire", "Folsom Prison Blues" , "Ghost Riders in The Sky" etc. Tot acum, Johnny o va cunoaste pe June Carter, viitoarea sa sotie, partener de viata si de scena. Johnny si June isi vor petrece tot restul vietii impreuna, povestea lor de dragoste fiind una menita sa inspire generatii intregi. June Carter il va ajuta pe Johnny sa renunte la o buna parte din viciile care-i dominau rutina zilnica si va fi alaturi de el mereu, atat pe plan emotional cat si profesional. Recunostinta si dragostea lui Cash sunt evocate in zeci de piese dedicate sotiei sale, piese de o putere deosebita.  In anii '70 Johnny Cash si June Carter concerteaza impreuna (desi June nu era un talent deosebit, prezenta ei pe scena il "transforma" pe artist iar duetele lor au fost unele memeorabile).

                Anii  '80 marcheaza o transformare a muzicii country, iar Cash devine tot mai putin vizibil pe piata. Inceputul anilor  '90 inseamna o veritabila renastere si redefinire artistica a lui Johnny Cash. Alaturi de noua sa companie de discuri, artistul cunoaste o perioada foarte prolifica de inregistrari, care se materializeaza in cinci albume (doua dintre ele post-mortem). Vocea grava si chitara acustica marcheaza muzica lui Cash iar versurile sale vorbesc despre o viata plina de evenimente, dragoste si regrete. In centrul muzicii sale se afla June, care va ramane alaturi de el pana la sfarsit. Piesa "Hurt" este un fel de testament muzical al vietii artistului fiind dominata de regrete, tristete si dragoste.

June Carter Cash moare pe 15 mai 2003. Zdrobit de tristete, Johnny respecta dorinta sotiei sale si continua sa inregistreze si chiar sa concerteze. Pe 12 septembrie 2003, la nici 4 luni de la moartea sotiei sale, Johnny Cash se stinge din viata. Nenumarati prieteni, actori, muzicieni si producatori se strang sa ofere un ultim omagiu artistului. Omagii muzicale aduse lui Cash sunt interpretate de formatii precum U2 sau Nine Inch Nails.

Mai jos am intocmit o lista de link-uri catre piese ale lui Johnny Cash, in variantele pe care le consider personal ca fiind cele mai frumoase (vor fi si piese tribut sau cover-uri):

 

"God's Gonna Cut You Down" - videoclip  omagiu, cu prieteni ai lui Cash

http://www.youtube.com/watch?v=7auzYgVosJA

 

"Hurt" – Ultimul videoclip in care este filmat artistul

http://www.youtube.com/watch?v=SmVAWKfJ4Go&feature=related

 

"San Quentin" – Live din inchiosarea de maxima securitate

http://www.youtube.com/watch?v=1zgja26eNeY&feature=related

 

"The first time ever I saw your face" – Interpretata pentru sotia sa

http://www.youtube.com/watch?v=EdSIlVZhsDw

 

"Walk the Line" – Melodia care reprezinta si titlul filmului despre viata lui Johnny Cash

http://www.youtube..com/watch?v=k7K4jH7NqUw

 

"Help me make it through the night" – Interpretata cu June Carter Cash

http://www.youtube.com/watch?v=df9lIfWSqTE&feature=related

 

"The Wanderer" –compusa cu U2 –tribut Johnny Cash

http://www.youtube.com/watch?v=xR9zfzyeqiM&feature=related

 

"Home of the blues" –Norah Jones –tribut Johny Cash

http://www.youtube.com/watch?v=7ufjeTqOhuM&feature=related

Cadavrul politic al "patronilor de tara"

Cu burta din ceafa de porc si bere, cu obrazul subtire si virtuti putine, toti auto-proclamatii "patroni de tara" se suie in mercedes sau bentley si alearga in toate partile cu telefonul infipt in ureche, injurand si acuzand.  Nu este posibil!! Cinci ani de manipulare si complot!!! Cinci ani de investit milioane de euro in prostitutia mediatica a televiziunilor  si ziarelor!!! Cinci ani in care au facut tot posibilul sa starneasca ura si neincrederea romanului (toate indreptate impotriva unui singur om)!! Au investit tot acest timp si toti acesti bani pentru castigarea premiului suprem: ciolanul tot mai mic si mai greu de atins al banului pubic si al fondurilor europene. Este tragic,…ce se va intampla cu ei? Ce se va intampla cu partidul pe care l-au cumparat? Felul in care se zvarcoleste acum acest "cadavru" politic nu face decat sa dovedeasca vinovatia sa si dependenta sa suprema de un rezultat care nu a venit… Desi nu sunt un fan al lui Traian Basescu, tind sa cred ca ascet show penibil la care am fost martori nu face decat sa valideze impotenta si incompetenta "marii aliante" care a incercat sa-l dea jos cu orice pret. Ne-au dovedit inca o data ca sunt lipsiti de principii.

                Eu sper ca PSD-ul sa fie sters de pe suprafata pamantului, si sa treaca in categoria organizatiilor inutile si nedorite. Asa este just. Acolo s-a adunat o mare parte din gunoiul politic romanesc si cred ca e timpul sa-l debarasam. Glontul ne-a trecut pe langa ureche, asa cum a afirmat si domnul Moraru, insa se pare ca am reusit totusi sa ne impunem. Este o zi semnificativa si indiferent de urmarile politice imediate, un lucru este CLAR si nu va fi uitat niciodata de catre romani sau de catre clasa politica romaneasca: Fiecare vot conteaza, fiecare roman are un cuvant de spus si nimeni nu-si va mai permite vreodata sa ignore flagrant vointa omului obisnuit. Sper ca Basescu sa nu dezamageasca, pentru ca acum se afla intr-o pozitie in care nu mai are nimic de dovedit pe plan electoral.  Ar trebui sa lupte pentru romani, asa cum a spus. Are cinci ani la dispozitie sa finalizeze ce a inceput in 2004. Daca primul mandat a insemnat o lupta cu "mogulii" si cu propriile defecte, acum ca mogulii sunt pusi la zid iar defectele sunt recunoscute ar trebui ca presedintele si guvernul sa poata actiona si pentru interesele cetatenilor…Ramane de vazut, insa avand in vedere situatia economica actuala, SPER ca nu putem merge decat in sus.

SAY CHEESE!! :Branzeturile romanesti traditionale

    Pentru ca nimic nu se compara cu urda de vaca, telemeaua de oaie, si casul propaspat sau afumat, facute din lapte proaspat si prin metode traditionale, cred ca este cazul sa acordam mai multa atentie branzeturilor traditionale romanesti. Piata este acum invadata de tot felul de produse precum branza topita, cascavalul feliat, "creme" de branza si chiar branzeturi romanesti, produse industrial in cuve de sute de kilograme, cu lapte mai putin proaspat, amestecat din diverse surse, cu mai multe saruri de topire sau chiar aditivi alimentari. Aceste produse le consumam din comoditate si, desi au un pret similar sau chiar mai mare decat produsele traditionale cumparate din piata de la taran, nu au nici pe departe acelasi gust si aceeasi calitate. Locuri de unde putem cumpara produsele autohtone mai putin "industrializate" exista chiar si in magazinele mari, insa nu la raftul cu lactate ambalate si frumos colorate. Poate ca ar trebui sa cumparam mai des aceste branzeturi si sa sustinem astfel micii producatori. Ar fi pacat sa dispara de pe piata produsul traditional.

Valoarea energetică a brânzeturilor este condiţionată de conţinutul de grăsime al produsului.
• Brânza de vaci din lapte smântânit - 970 Kcal/Kg
• Urda - 1360 Kcal/Kg
• Brânza telemea - 2720 Kcal/Kg
• Brânza de burduf - 3650 Kcal/Kg
• Caşcaval de Penteleu -3740 Kcal/Kg




Am gasit si cateva articole interesante pe net:

http://www.gandul.info/reportaj/brandurile-ciobanului-dobrogea-286206
http://www.lacucina.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=93&Itemid=85
http://www.fermierul.ro/modules.php?name=News&file=print&sid=484
http://www.citynews.ro/cluj/eveniment-29/ambasadorul-frantei-impresionat-de-branza-de-capra-60495/

30 de minute cu Bob Dylan

   Robert Allen Zimmerman, sau "Bob Dylan" asa cum s-a auto-denumit, s-a nascut pe data de 24 mai 1941 in Duluth Minnesota, intr-o familie de evrei relativ saraci.  A avut o copilarie aproape obisnuita, si petrecea foarte mult timp ascultand radioul sau discurile noi aparute. In liceu a intocmit doua formatii: "The Shadow Blasters", care a durat relativ purin si "The Golden Chords" care a fost mai longeviva, facand cover-uri dupa melodiile timpului.

    La varsta de 18 ani Zimmerman se inscrie la universitatea din Minnesota, unde dezvolta o pasiune pentru muzica folk. Incepe sa cante la o cafenea de langa campus si participa la turul local de muzica folk. Acum, Zimmerman devine nemultumit cu propria identitate, si se auto-denumeste "Bob Dylan". In anii '60, tanarul Bob Dylan devine vocea unei generatii iar melodiile sale revolutionare si mistice vorbeau tinerilor din lumea intreaga. El renunta la facultate la sfarsitul primului an si se muta in New York in faimosul Greenwich Village ( pe vremea aceea centrul cultural si creativ al intregii planete) in 1961. Faima sa se amplifica acum exponential, ridicandu-l pe Dylan la statutul de "guru" al miscarilor populare specifice deceniului. Melodii ca "Times, they are changin' ", "Like a rolling stone" sau "Blowing in the wind" devin cunoscute peste tot in lume. In anii '60 si '70 Dylan sufera mai multe "crize" de personalitate, datorate stresului si presiunii constante. Fiecare miscare a sa era urmarita cu atentie de milionane de oameni...In cartea sa "Chronicles - Volume 1", artistul afirma ca a creat intentionat melodii si albume proaste, a incercat sa-si pacaleasca fanii pozand drept un zionist si a vrut sa fie "coborat" de la statutul de lider al miscarilor liberale. Nu se considera atat de special incat sa fie venerat si nu-si dorea rolul de "voce a unei generatii". In deceniile care urmeaza, in ciuda unor depresii profunde suferite pe plan creativ si emotional, Dylan continua sa compuna muzica de calitate, fiind castigatorul mai multor premii Grammy. In 1991 Bob Dylam primeste "Grammy Lifetime Achievement Award" (premiu inmanat de Jack Nicholson).
    In anii '90 legenda Bob Dylan a continuat sa se propage, artistul producand muzica de top. In prezent, la varsta de 68 de ani Bob sustine inca concerte in intreaga lume ( chiar anul acesta a avut un tur european, si imi pare nespus de rau ca nu am putut ajunge la un concert). Dupa o cariera muzicala de 50 de ani, Bob Dylan este fara indoiala cel mai important si influent muzician in viata, fiind totodata una dintre personalitatile marcante ale secolului 20. Doresc sa-mi exprim  admiratia pentru acest om, care a dus in spinare fortat multe "responsabilitati" si care acum afirma ca ar vrea sa ramana in amintirile noatre nu ca fiind definit de rolurile care i-au fost atribuite de-a lungul vretii, ci ca un simpu om, care a iubit cu toata fiinta un alt om (fosta sa nevasta, Sarah Dylan).

Am pus aici cateva link-uri cu piesele cele mai semnificative ale lui Dylan. Nu stiu daca o sa se vada ca link-uri directe. ( Sunt foarte multe,....am ales cateva, iar unele sunt cover ). Enjoy:


http://www.youtube.com/watch?v=RwWsOGln6x0
 I WANT YOU

http://www.youtube.com/watch?v=mGlmxujJ5y8  
TIMES, THEY ARE CHANGING

http://www.youtube.com/watch?v=uWvh4S3YWVo&feature=related 
BLOWIN' IN THE WIND

http://www.youtube.com/watch?v=Yu0SQrAX9u0&feature=related
LIKE A ROLLING STONE

http://www.youtube.com/watch?v=LwcJQEJWV_E&feature=fvw
LAY LADY LAY

http://www.youtube.com/watch?v=6JgIIGgxymU&feature=related
KNOCKIN' ON HEAVEN'S DOOR

Emotiile noastre chimice

     Pozitia stiintifica (bio-chimie si neurologie) fata de sentimente este una destul de clara: Orice traire este o secventa complexa de sinapse, care apeleaza la memorie si uneori la creativitate pentru a genera un raspuns comportamental si fiziologic mai mult sau mai putin placut. Conform studiilor bio-chimice putem deveni relativ usor dependenti de anumite sentimente, asociate cu secretia diferitilor neurohormoni, enzime, etc. care stimuleaza un raspuns fiziologic. Cu alte cuvinte, cu cat suntem mai tristi,...cu atat vom genera mai multe substante asociate cu acest sentiment si vom prelungi efectul sau, devenind totodata mai predispusi la depresii si efecte daunatoare de lunga durata. Devenim intr-un fel drogati, organismul obisnuindu-se cu "doza zilnica" de melancolie. Deci, organismul sufera modificari in dinamica bio-chimica si in acelasi timp, creierul va suferi si el modificari cat se poate de fizice. Se fac legaturi noi intre neuroni, se fac noi conexiuni importante intre amintiri, sentimente si simturi si deci se creeaza modificari comportamentale. Aceste modificari pot fi binevenite sau pot fi periculoase, si desi nu sunt ireversibile, cu cat ne aflam mai mult intr-o stare emotionala intensa cu atat stimulam mai mult aceste modificari. Inca din primele secunde de viata creierul incepe sa acumuleze informatii si sa faca noi legauri. Suma acestor date, legaturi si procese nu este nimic altceva decat personaliatea fiecaruia dintre noi. Afinitatea pentru o mancare, o bautura, un loc, o acctivitate sau o persoana se realizeaza in acelasi fel. Exista o zicala imbecila: "Oamenii nu se pot schimba". Evident, atat idiotul care a spus prima data asta cat si cei care l-au crezut nu cunosteau nici cea mai elementara notiune despre neurologie. Oamenii se pot schimba. Oamenii se schimba in fiecare zi. Desi evolutia unei personalitati nu este liniara si constanta, sunt anumite momente cruciale care ajung sa ne defineasca sau sa ne redefineasca.

    Cele mai puternice modelari se intampla in copilarie, atunci cand creierul evouleaza rapid si absoarbe informatiile precum un burete. Tocmai din acest motiv psihologii incearca sa faca adesea legaturi cu evenimente din copilarie, evenimente care se pot afla la baza unor probleme comportamentale de lunga durata. Creierul este identic cu notiunea de individualitate si constiinta. Un individ inteligent, informat si constient de felul in care functioneaza echipamentul din dotare are puterea sa altereze in mod constient structurile neurologice si sa elimine probleme importante precum dependentele emotionale sau fricile irationale. Prin modificarea voita a starilor emotionle care constituie rutina activitatii cerebrale putem evoula in mod spectaculos. Putem invata sa fim mai fericiti, mai cumpatati si mai curajosi. Putem invata sa renuntam la vicii si activitati auto-distructive. Secretul este sa intelegem cateva principii fundamentale si sa stim ce ne dorim cu adevarat, dincolo de dependentele fizice si emotionale superficiale. Paradoxul este ca ne trebuie vointa pentru a invata sa avem vointa, si curaj pentru a deveni mai curajosi. Trebuie sa lucram cu ceea ce avem si sa amplificam conexiunile bune in timp ce le distrugem fara mila pe cele care ne dauneaza. Renuntarea la emotiile negative este precum dezintoxicarea la un narcoman. Este un proces cu o durata care depinde integral de vointa constienta a individului. Nu vom putea sa devenim niste sfinti peste noapte, si cu siguranta ca nici nu ne dorim asta. Este greu sa scapi de propriile neajunsuri, insa primul pas este acela de a RECUNOASTE si intelege acele defecte. Creierul este un hard-disk cu o capacitate impresionanta, iar ce scriem sau stergem de pe el,....depinde numai de noi. Daca ne incarcam cu prea multe emotii puternice devenim excentrici, si daca ne incarcam cu prea multe emotii contradictorii devenim haotici. Singurul program care pluteste deasupra acestei retele informatice complexe este sistemul de operare: constiinta umana.

  Odata ce ai reusit sa faci legaturi directe intre constiinta proprie si reteaua comportamentala,....pori sa te programezi singur.

  Cred ca fiecare avem un "eu" profund individual, si ar trebui sa petrecem mai mult timp dezvoltand cunoasterea si exprimarea propriei constiinte. Inca o observatie interesanta se poate face despre iubire. Eu cred ca atunci cand iubesti cu adevarat, chiar daca aparent nu este logic sau rational, se intampla pentru ca acea persoana este capabila sa vorbeasca direct constiintei tale individuale, si astfel sa te ajute in desavarsirea procesului de auto-cunoastere. Doua persoane care se iubesc se ajuta deci in dezvoltarea si exprimarea constintei la un nivel la care o persoana lipsita de aceasta legatura nu o poate face. Deci, am incercat sa gasesc un strop de mister si "romantism" chiar si intr-un "program bio-chimic" precum dragostea...

Metamorfoza romanului: Din pinguin in papagal (20 de ani de libertate)

O profesoara din cadrul masterului pe care il urmez (DEZVOLTARE DURABILA SI AUDIT ENERGETIC) a facut ieri o comparatie foarte amuzanta si trist de adevarata intre romani si papagali. Se referea de fapt mai mult la "metamorfoza" romanilor din pinguini in papagali. Am sa elaborez:

 Pana acum 20 ani eram obisnuiti sa stam in frig si intuneric, sa mancam peste congelat si sa ne strangem in grupuri mari pentru a ne flutura membrele superioare pe la serbari si sedinte de partid. Da…eram pinguinii perfecti, obisnuiti cu putin si lipsiti de vointa proprie sau initiativa. De cand cu marea lovitura de stat din 89, lucrurile s-au schimbat semnificativ. Am abandonat penajul alb-negru si plictisitor al pinguinului si la-m inlocuit cu cel viu colorat al papagalului.  Acum ca suntem papagali lucrurile sunt total diferite. Zburam fericiti din pom in pom prin jungla nou descoperita a libertatii , fara nici o grija sau responsabilitate. Totul ne incanta…Privim cu entuziasm la ce au avut altii si trebuie sa avem si noi.  Am invatat sa imitam cultura, bogatia si chiar rafinamentul altor pasari mai intelepte decat noi. Ne miscam, ne comportam si vorbim exact ca ele.

Din pinguinul asuprit si lipsit de personalitate ne-am transformat in papagalul excentric si nehotarat, care nu stie ce vrea si imita tot ce vede la altii. Suntem "clientul ideal", spunea doamna profesoara: naiv, cu asteptari joase si cu putina experienta in exercitarea drepturilor de consumator profesionist. Platim oricat pentru imaginea noastra, suntem superficiali si usor de multumit. Aruncam banii pe orice tampenie pe care credem ca o vrem, si desi platim mereu mai mult decat ar trebui, mai suntem si entuziasmati. Spre deosebire de Europa occidentala unde mentalitatea consumatorului a evoluat mult si s-a atins deja nivelul de saturare, la noi foamea este inca mare… Trebuie sa devenim niste consumatori cumpatati si sa nu ne mai irosim putinele resurse pe obiecte lipsite de orice valoare reala. Consumul in ultimii ani a fost tot mai accelerat si haotic. Ce ne placea ieri azi nu ne mai place si trebuie inlocuit, iar uzura morala ne face sa credem ca suntem mereu cu un pas in urma. Sper ca macar actuala criza economica sa ne trezeasca la realitate si sa ne ajute sa ne punem in ordine prioritatile. Dezvoltarea personala si acumularea de valori reale ar trebui sa fie cu atat mai motivante acum, cand ispitele materiale se reduc iar lipsurile economice trebuie depasite cu ajutorul creativitatii si originalitatii,  pe langa o doza sanatoasa de munca…

Mi-a placut discutia de la master, si cred ca o sa mai pun aici si alte materiale legate de "dilemele contemporane"  si criza mondiala.

METAFORA SAFIRULUI: egoism, dragoste si creatie

Egoismul se traduce in dorinta de putere, bogatie, glorie, respect sau confort.  Aceste dorinte au dat nastere la conflicte si au fortat societatea sa se adapteze si sa evolueze. O mare parte a energiei acordate inventivitatii si creativitatii omenesti se naste din egoism.  Este perfect adevarat ca egoismul este capabil sa invinga lenea  si letargia. Avand in vedere ca e mai usor sa fii egoist  decat nobil sau curajos pentru a te ridica de pe canapeaua din fata televizorului, este evident ca egoismul este principalul element motivant al societatii. Pacat ca nu am gasit o trasatura mai nobila care sa ne justifice existenta.  "Productivitatea" egoismului este destul de mare , pacat insa ca tot egoismul dicteaza utilizarea "produselor".  Acest ciclu nefast asigura risipa si incetineste progresul actual. Guvernati de propriul egoism ajungem sa compromitem randamentul umanitatii, mai ales acum, cand traim intr-o societate dezorientata si bazata pe consum. Ce s-ar intampla daca "era egoismului" ar lua sfarsit?  Este foarte usor sa te pierzi in amanuntele lipsite de importanta dar confortabile ale vietii si sa scapi din vedere semnificatia propriei existente. Aici intervine dragostea, care desi acctioneaza in proportie mai mica, reuseste sa focalizeze constiinta omeneasca si sa ofere un scop individului. 

Dragostea se manifesta  prin pasiunea pura a creatorului sau afectiunea acordata unei alte fiinte. Exista infinite intensitati  si infinite nivele de intelegere ale acestui sentiment. In final,  scopul dragostei este creatia, iar calitatile operei produse sunt un rezultat direct al sentimentului  investit . Cat de pasionati suntem de munca pe care o facem? Cat de mult ne iubim partenerul sau copiii? Calitatea muncii, frumusetea relatiei si  caracterul copilului sunt rezultate directe ale dragostei acordate.

Propun urmatoarea teorie: Dragostea se manifesta atat in cantitate (timp) cat si  in calitate (intensitate). Intensitatea si calitatea sentimentului  au puterea sa treaca peste un prag si sa arda in esenta eterului care da nastere constiintei.  Cantitatea nu este o componenta la fel de relevanta a unui sentiment. Acesta este un fapt inteles mai putin de marea majoritate a oamenilor, deplina sa intelegere este impiedcata de dorinta egoista  de companie si comfort a oamenilor. O metafora usor de inteles este cea in care privim creeatia sau constiinta precum o piatra pretioasa. Piatra este frumoasa, si desi pare fragila la prima vedere, are o duritate enorma si se opune oricarei modificari in structura sa. Un safir, spre exemplu, este atat de dur incat putem zgaria un cui cu el. Oricat de mult am incerca, nu putem zgaria un safir cu un cui. Putem plimba cuiul pe suprafata pietrei timp de 100 de ani, fara a altera in nici un fel  aspectul sau.  Cuiul este sentimentul "cantitativ"  si putin intens. Oricat de mult am manifesta acest sentiment, el nu va avea nici un impact real asupra constiintei. In cel mai rau caz cuiul va lasa dare din propria substanta  pe suprafata safirului, insa acestea se pot indeparta cu relativa usurinta.  Acum, sa presupunem ca vrem sa slefuim suprafata safirului, pentru a-i oferi mai multa stralucire.  Evindent, pentru aceasta operatiune cuiul nu va fi niciodata suficient, oricat de insistenti am fi. In disperare, vom lua o pila metalica dura, si vom incerca sa slefuim piatra. Vom freca cu putere suprafata pietrei si vom observa ca dupa un timp singurul lucru care se va slefui este pila, datorita contactului cu safirul. Vom incerca cu smirghel si nu vom obtine nici un rezultat. De fapt, dupa ce vom studia putin problema vom invata ca singurul lucru cu care putem slefui un safir este un diamant. Nimic altceva nu este destul de dur. Odata ce avem o pila cu diamant, safirul se va slefui  foarte repede. In sfarsit am gasit un element destul de dur pentru a modela creeatia noastra.  Procesul de slefuire este intens si de scurta durata. Odata ce se incheie, suprafata safirului va fi perfect neteda. Oricat de mult am am continua sa slefuim piatra, nu vom obtine nicodata o suprafata mai neteda sau mai frumoasa. Si in aceasta situatie cantitatea devine irelevanta.  In acelasi fel, intensitatea unui sentiment pare sa fie tot ceea ce conteaza. Puterea dragostei  se ascunde deci in acele momente intense si unice in care aceasta perfectioenaza obiectul iubit sau creaza ceva nou si original, ceva capabil sa evoce natura cea mai profunda a creatorului sau. Ar trebui sa fim mai "intensi", sa traim mai mult in moment si sa realizam ca o secunda bine traita poate conta mai mult decat un an. Trebuie sa ne alegem momentele cu atentie, sa nu risipim in mod nejustificat propria energie si atunci cand avem oportunitatea de a adauga o noua fateta slefuita  sa nu ezitam.  Cea mai mare crima este sabotajul acestui proces creativ prin introducerea fricii, urei , suferintei si chiar a egoismului.

                Daca egoismul creaza cantitativ si prin cantitate iar dragostea creaza calitativ si prin calitate, atunci concluziile devin importante. Egoismul il folosim in aproape orice aspect al vietii noastre, in timp ce dragostea doar in aspectele cele mai personale si intime. Acest lucru inseamna ca acctionam cantitativ in general si calitativ doar in anumite situatii, care implica dragoste si pasiune.  Poate avem nevoie de mai multa dragoste in guvernarea acctiunilor cotidiene, pentru a introduce calitatea si a evita risipa de energie. De celalalta parte, trebuie sa intelegem mai bine egoismul in relatiile sentimentale si in procesele creative. Intelegand slabiciunile partenerului sau ale propriei gandiri, avem privilegiul de a le corecta sau macar de a imbina calitatea cu cantitatea si deci a amplifica experienta creatiei constiente.     Poate ca ar trebui sa fim mai egoisti in dragoste si mai iubitori in viata cotidiana banala pentru a uni avantajele cantitatii cu cele ale calitatii si a re-echilibra o lume aflata in descompunere datorita milioanelor de interese individuale, superficiale si contradictorii.

      Bucurati-va de fiecare secunda de dragoste si nu irositi nici o clipa, pentru ca fiecare clipa poate contine ascunsa in sine insasi esenta universului . Nu avem dreptul sa irosim dragostea, si cei destul de norocosi sa fie indragostiti sau sa-si cunoasca fara indoiala pasiunille, au datoria si responsabilitatea sa acctioneze in consecinta, fara ezitari si balbaieli.  Trebuie sa avem mai intai curaj, pentru a avea orice alta virtute.