Timpul ca paradox : Este posibil sa nu existam "cu adevarat"

ATENTIE: Ce am scris mai jos este doar un exercitiu de gandire!!!

Stiati ca: Unii oameni de stiinta mai veseli au demonstrat fara nici un dubiu ca este posibila calatoria in timp? Einstein a spus si el ca este posibila, in conditiile in care ne deplasam cu o viteza foarte mare, de preferinta apropiata de viteza luminii. De fapt, tot timpul este relativ si deci cu cat ne deplasam mai repede, cu atat "calatorim" mai mult in timp. Cel mai de succes calator in timp este un astronaut rus care a petrecut mai bine de 2 ani la bordul statiei spatiale Mir, deplasandu-se cu o viteza foarte mare in jurul Pamantului. La revenirea pe teritoriul Rusiei el a calataorit in viitor 1/50 secunde!! Senzational…, chemati-l pe Diaconescu!!! Revenind la subiect, este important de spus ca este muuult mai usor sa calatorim in viitor decat este sa calatorim in trecut (parca mai interesante sunt implicatiile unei calatorii in trecut,…nu?). Daca vrem sa calatorim in viitor, trebuie sa mergem foarte repede insa daca vrem sa mergem in trecut trebuie sa ne deplasam si mai repede. Ca sa ajungem inapoi in timp si sa ne vedem fundul dupa colt, trebuie sa depasim viteza luminii.  Albert a spus ca nici un obiect din univers nu poate depasi viteza luminii, insa de atunci au mai trecut niste ani si s-au descoperit situatii cosmice in care acest lucru este posibil. Singurul dezavantaj este ca nu poti calatori inapoi in timp mai departe decat inceputul evenimentului care a generat "masina timpului" si deci orizontul de posibilitate. Asa…deci,  tot ce ne lipseste este cantitatea impresionanta de energie ca sa calatorim in timp, in rest, totu' e bine si frumos. Astea fiind spuse, stiinta a terminat de taiat craca pe care se afla si a cazut din pom, in capul lui Isaac Newton. (Am sa adaug la sfarsit link-ul catre documentarul BBC care m-a ajutat sa formulez articolul, dar care nu abordeaza paradoxul generat de timp…)

Hai sa va demonstrez acum ca nu existati cu adevarat si ca sunteti doar o "proiectie de cinema", o posibilitate infima sau un joc pe calculator din 2100, toamna….vreti? Pai mai copii, calatoria in timp nu este nici pe departe S.F., doar ca suferim noi de impotenta energetica, nu?. Hai sa discutam despre probabilitati. Nimeni nu a calatorit pana acum in timp mai mult de 1/50 secunde si nimeni nu va calatori in timp prea curand (avand in vedere energia echivalenta unei mici super-nove de care tre' sa facem rost….e clar). Va-ti intrebat vreodata urmatorul lucru: "Pai,…daca e posibil sa calatorim in timp,…unde sunt turistii japonezi din 2345 primavara, care au dat un ban frumos pentru a-l vedea pe Obama cum ia premiu' Nobel pt. pace in timp ce ruleaza doua razboaie?

Cum de oamenii viitorului au fost atat de disciplinati incat nu s-au dat de gol pana acum si nu au schimbat nimic? Sigur au si ei un hacker la butoane, care vrea sa o vada pe Pamela Anderson in anii ei de glorie, si  sa se laude in fata fraierilor din anii '90 ca el este din viitor.  Ceea ce incerc sa spun este ca probabilitatea  unor astfel de evenimente este infinit de mare, avand in vedere natura infinita a timpului si adevarul absolut al proprietatilor sale matematice. Cu alte cuvinte, daca timpul este REAL (ca si regula fundamentala in realitatea noastra), tot ce se poate intampla trebuie sa se intample candva si undeva. Este normal asa. Chiar daca luam in considerare o functie matematica cu o probabilitate de rezolvare de 0,00000001%, si o rulam de un infinit de ori, vom avea un infinit de rezolvari pline de succes, pentru ca infinitul nu este divizibil,....ca si 0. Si pentru ca este posibil sa calatorim in timp, toate aceste evenimente au o "simultaneitate absoluta", si ar fi trebuit sa se intample si in punctul spatio-temporal unde suntem acum. Intreaga noastra existenta pare a fi un mare PARADOX, datorita timpului. Acest lucru inseamna ca ori acceptam timpul ca notiune finita (care incepe in punctul 1 si se termina in punctul 2) si avem o explicatie pentru curgerea lina a raului nostru (varianta A), sau acceptam ca timpul este o gluma proasta (varianta B).  Daca timpul ar fi epuizabil, implicatiile stiintifice ar fi cutremuratoare si de natura sa rastoarne tot ce Newton, Darwin sau Einstein au muncit sa produca. Pe de alta parte, Dumnezeu ar zambi subtil din ceruri si ar spune  "Eu va tot zic,….ca ati inceput in Eden, si veti sfarsi la Apocalispa!! Nimic nu a fost inainte, nimic nu va fi dupa, iar aici sus e cald si timpul nu exista."  Totul devine brusc foarte interesant. "Aici sus"  devinde o notiune care provoaca dureri de cap masive. Aici unde? Dincolo de noi? In afara timpului? Nu putem intelege acest univers dincolo de tot ceea ce suntem. Asa este programul,… o sa vedeti cat de simpla si pura este explicatia. Lasati-ma cu filozofia ezoterica si ermetica, domii cu doctorate si masterate multiple. Sunteti niste oi si va este frica sa recunoasteti ca nu stiti nimic.

Asa,…sa continuam. Varianta "B" demasca timpul ca fiind o gluma proasta, spusa si tot repetata de niste prosti : NOI.  In aceasta varianta, timpul (asa cum este descris de noi) nu poate exista, pentru ca daca el exista, conform principiilor stiintifice si matematice absolut corecte, totul devine paradoxal. Este ca si cum am spune: "timpul exista, deci lumea in care traiesc nu poate sa existe, deci timpul nu poate sa existe" (mai pe scurt). Va avertizez ca nu exista solutii simple si concluziile faulteaza de cartonas rosu toata constructia realitatii.  Daca timpul este o notiune artificiala, nascocita de niste constiinte primitive pentru a da un sens liniar existentei, atunci lumea tactila si entropica, facuta din obiecte , particule si politicieni corupti este si ea un banc sec. In lumea reala, totul ar fi energie, totul ar fi simultan  si pretutindeni. Existenta nu ar avea nici un sens decat auto-cunoaterea si auto propagarea organizata. In aceasta lume, totul este constiinta. In aceasta lume te nasti si mori de un infinit de ori , nu exista inceput si sfarsit si singura limita este cea impusa de propria cunoastere (Hmmm, lucrurile incep sa sa semene cu o anumita religie orientala). La cel mai profund nivel de organizare al materiei totul este energie, totul este indivizibil si nici o entitate nu are sens rupta de context (sorry,… nea' Newton). Asta au inceput sa spuna tot mai multi oameni de stiinta si nu ma refer aici la frustrati sau la oameni de calitate dubioasa, ci la acei oameni al caror IQ il eclipseaza pe cel insumat al PSD-ului (uneori simt ca limba romana imi pune piedica si cad in nas).

Ca sa concluzionam, ori timpul este un eveniment finit, conceput de o fiinta omnipotenta din motive misterioase (am descris aici religia crestina, musulmana si mozaica), ori el nu exista cu adevarat, si suntem constiinte infinite, in permanenta devenire si aflate intr-un ocean de potential energetic (cred ca am descris destul de abstract religia budista).  Din aceasta concluzie, cea care pierde cel mai mult este "stiinta", care se pare ca si-a taiat singura craca si a devenit o forma de religie foarte primitiva. Oameni buni, nu credeti in Dumnezeu sau in existenta voatra vesnica? Spuneti ca cei credinciosi sunt niste incuiati si niste ignoranti? Daca asta credeti,..sunt sanse mari sa va inselati amarnic, mai "stiintificilor".  In general, noi oamenii suntem cam naivi. Poate pentru ca oamenii, in forma pe care o cunoastem noi (deh….cei care se aseamana se aduna) sunt foarte "tineri". Am pus ghilimele in jurul cuvantului  "tineri" pentru ca se refera la o notiune legata de timp. Acest cuvant are sens in discutia noastra numai daca il consideram ca referitor la o etapa a unui process ciclic sau a unui eveniment atemporal autodefinit in mod dinamic.  Deci, timpul este ori un concept artificial, care ajuta constiintele putin complexe sa ofere inca o dimenisune masurabila realitatii (un fel de Mos Craciun al plaunului nostru existential), ori este un proces finit generat de o zeitate din afara universului nostru.

V-am promis la inceput ca o sa va demonsrez ca nu existati "cu adevarat". In cazul "B", in care timpul nu exista cu adevarat, e destul de simplu. Tot ce consideram ca fiind real si finit nu exista, deci nici voi, ca entitati finite si clar definite nu existati. Nu aveti nici un sens in forma asta si nu existati in sensul traditional al cuvantului.  In cazul "A", in care suntem creatia unei fiinte mult mai complexe decat noi, devenim virtuali. De ce virtuali? Pentru ca ne subordonam unei realitati mult mai generale, care ne dicteaza si conditioneaza intregul univers, in acelasi fel in care copii se joaca cu personajele din jocul "Sims". Acele personaje sunt virtuale in lumea noastra, pentru ca ele nu exista  "cu adevarat". Sunt sigur ca pana in 2050, puterea de procesare si tehnologia vor putea sustine fara probleme inteligenta artificiala si in acel univers pe care il vom crea, noi vom fi Dumnezeu. Realitatea are deci un numar infinit de planuri. Posibilitatea ca noi sa fim un original absolut  si sa existam independent si nesupravegheat este foarte mica. V-am dat ceva de gandit? Hehehe, nu va chinuiti prea tare. Un singur lucru este sigur: Nimic nu este sigur si totul este potential. Personal, consider creatia ca fiind scopul ultim al existentei si tot ceea ce am spus mai sus nu face decat sa sustina acest lucru. In actul creatiei se ascunde puterea universului.  Sper sa putem comunica cu planurile superioare si sa intrebam ceva de genul : "Tati, daca Mos Craciun nu exista, atunci cine pune cadourile sub brad, si de ce?". Daca suntem capabili sa intelegem, cred ca vom primi un raspuns.

 

 

Documentar BBC pe tema calatoriei in timp:

http://video.google.com/videoplay?docid=-41720681955951129&ei=kMQoS6m7Bdqv-Ab92qDaAw&q=cosmology+astrophysics#docid=-2466746873488846030