Lumea "post-adevar"

Este absolut tragic dar trebuie spus: traim intr-o societate "post-adevar". Nu spun asta pentru ca el nu mai exista, ci pentru ca impactul pe care adevarul il are in societate este din ce in ce mai mic. Intr-o lume in care like-urile de pe facebook si vizualizarile de pe youtube creaza un fel de suprarealitate, dincolo de adevar, vocile care promoveaza informatiile de calitate devin tot mai putin interesante pentru consumatorul de placeri rapide, comode si ieftine.

Cu alte cuvinte, ne pasa din ce in ce mai putin sa asimilam si sa reactionam la informatii esentiale, desi le avem chiar sub nas. Sunt prea multe si complexe. In consecinta, adevarul a ajuns sa conteze din ce in ce mai putin. Anesteziati parca de abundenta de informatii cu care suntem bombardati zilnic, aproape violent, nu ne mai pasa de adevar, intrucat el nu mai corespunde propriului model suprarealist.

Daca este intr-adevar asa, atunci inamicii adevarului au castigat deja razboiul. Au reusit sa ne macine incet incet respectul si setea pentru adevar, devalorizand semnificatia lui intrinseca: Nu mai conteaza ca se fura. Nu e nimic nou sau socant. Nu mai conteaza cine are dreptate. Conteaza doar cine bate cel mai tare cu pumnul in masa si striga " Se face cum spun eu! Cui nu-i convine, sa plece acasa!". Puterea castiga tot mai des lupta cu adevarul, care devine doar o nota de subsol, aparent incomoda insa din ce in ce mai putin spinoasa..

Se pare ca am fost vaccinati mult prea des si am devenit imuni la adevar. Este oare aceasta imunizare o reactie primitiva, de supravietuire? Am ajuns oare sa "hipernormalizam" la nivel global aceste fenomene toxice, precum victimele pasnice si "voluntare" ale marelui gulag sovietic? Din pacate, in tot mai multe situatii se pare ca raspunsul este "da":

     In Statele Unite avem, pentru prima data in istorie, un presedinte pentru care adevarul nu mai are nici o importanta in  indeplinirea strategiei politice. Dimpotriva, minciuna si circul devin necesare, pentru a genera cat mai multa confuzie.  Total lipsit de simtul penibilului, nolu "leader al lumii libere" se cearta pe twitter cu cetatenii, insultandu-le aspectul fizic si stilul vestimentar. Total lipsit de simtul ridicolului, acelasi personaj vrea sa reitereze marele zid chinezesc, pentru a hrani xenofobia celor care, imuni fiind la adevar, l-au ales. Aceasta viziune distropica continua sa ne depaseasca asteptarile, trezind insa din ce in ce mai putine reactii de opozitie.

In Marea Britanie poporul decide parasirea Uniunii Europene, manat fiind de o noua generatie de leaderi care, asemenea domnului Trump, isi construiesc propria realitate virtuala.

In Turcia, hraniti cu ura pentru vest si cu iluzia mandriei otomane, poporul decide ca vrea un dictator. Sultanul Erdogan practic urineaza pe mormantul lui Mustafa Kemal Atatürk.

In Rusia tarista, Vladimir Putin aproape ca a reusit sa elimine complet problema opozitiei, inlaturand tot ceea ce contrazice propria realitate virtuala.

In Romania suntem inca guvernati de securisti, care ne sfideaza din ce in ce mai deschis. Pusi public in fata propriei mizerii deconspirate, acestia ori se fac ca ploua ori ne livreaza un calm: "Asa si?"

In concluzie, adevarul ca baza a dreptatii si echitatii sociale, nu mai are forta sa stea in calea puterii abuzive. De ce oare? Cine oare da putere adevarului? Nu cumva cei care-l pretuiesc, ghidandu-si viata dupa el si acctionand in consecinta? Unde sunt oare acesti oameni si de ce nu mai sunt pregatiti sa mearga pana la capat pentru aplicarea principiilor care se nasc din adevar? Intrebarile nu sunt nicidecum retorice, intrucat voi incerca sa formulez raspunsuri concrete.

Cei care detin puterea si doresc sa se apere, neutralizand efectul informarii publice in mediul online, au o strategie destul de simpla:

1) Negam tot

2) Discreditam sursele

3) Ignoram faptele si protestele

3) Ne vedem linistiti de treaba 

Oricat de revoltatoare ar parea aceasta strategie, ea functioneaza in mod miraculos intrucat, pus in fata tupeului, adevarul nu mai are nici o putere.

Au cam apus vremurile in care liderii si politicienii isi dadeau demisia pe motive morale. Experienta combinata cu hiperpragmatismul sfidator de lege, tara si bun simt, au demonstrat ca va ramane deasupra cel care trage cel mai tare de ciolan, indiferent de reguli. De fapt, deasupra fiind, cel de acolo face regulile, schimbandu-le dupa bunul plac. Sfidator, materialist si profund imoral, acest nou lider stie cel mai bine: adevarul nu mai are valoare.

Intre timp, cine este avocatul adevarului? Cine striga in gura mare si cine vorbeste despre principii in fata opiniei publice? Cine reprezinta deci acest element esential al realitatii noastre comune? Aici gasesc eu ca exista cea mai mare problema. Vorbesc desigur despre problema reprezentarii: Au disparut pilonii morali ai societatii, puternici, sobri si incoruptibili. In mod natural, acestia au fost inlocuiti de tineri dornici de atentie si afirmare. Din pacate, adesea lipsiti de prestanta, experienta si autoritate morala, acestia ajung sa faca un mare deserviciu adevarului, asociindu-l cu imaginea lor confuza si instabila. Fara o capacitate de analiza bine dezvoltata, fara o capacitate de sinteza bine educata, fara o disciplina si o consecventa a discursului, acesti "hipsteri ai adevarului" nu fac decat sa mute discutiile importante intr-un mediu volatil, de trend. Problema este ca adevarul nu este un trend, iar devoramentul fata de el nu este un "lifestyle choice" de weekend. Adevarul nu este menit sa te faca cool sau diferit, nici sa atraga atentia asupra ta. Adevarul este un scop in sine. Acest lucru trebuie inteles de catre cei care, in lipsa unei gandiri holistice, se joaca cu lucruri pe care le inteleg prea putin.

Trebuie deci sa intelegem si sa inavam sa diferentiem. Este usor sa strangi like-uri si vizualizari daca esti dispus sa cobori discursul tau la un anumit nivel, accestibil creierului reptilian. Sa fii un avocat al adevarului este cu totul altceva,.. In momentul in care ai decis ca asta doresti, renunti la pareri pe orice tema, pentru ca tu stii cel mai bine…In acel moment taci mai mult si vorbesti doar cand trebuie si cum trebuie. In acel moent intelegi si accepti niste reguli de conduita, specifice omului superior. In caz contrar, nu esti decat un utilizator suparat si virulent, bagat in seama de cativa membri ai grupului tau, intre doua like-uri la clipuri cu pisici fumate,

Care sunt consecintele? Dupa cum urmeaza: hipernormalizarea distropiei in care traim, inlocuirea realitatii fizice cu o realitate virtuala si in final devalorizarea completa a adevarului.

Mic si neputincios, adevarul se ascunde in beci si plange sub privirile scarbite ale imparatilor de ocazie, care-l mai viziteaza din cand in cand ca sa-l loveasca si sa-l timoreze. Precum un prizonier la Guantanamo bay, adevarul este captiv in beciul ratiunii, torturat si malformat pana in punctul in care noi, spectatorii anesteziati, il privim cu mila si precautie. Nu am vrea sa sfarsim ca el. Intr-o lume a miliardelor anonime, dincolo de adevar, am ajuns sa vanam doar celebrele 15 minute de faima, disperati fiind sa scoatem capul din marea intunecata a irelevantei sociale si culturale.

In aceste conditii, dragii mei, daca adevarul este victima atunci noi suntem complici la crima. Cu doar decenii in urma, in lipsa internetului care ne tinteste tot mai violent simturile, pentru a le nauci prin terapia de soc, adevarul era o resursa pretioasa prin consecintele pe care le genera. Acum, inrobit de mediul online, adevarul a ajuns sa fie "the drug of choice" pentru cei care se imbata inutil cu el (ca si cu multe alte droguri cel putin la fel de puternice pentru mintile aflate in deriva). Nici nu mai conteaza ce si cum spunem, atata timp cat oricine poate spune orice.  Oricat de toxic si imbecil ar fi,  acel cineva isi poate gasi un public mai vast si mai activ decat cel care, alaturandu-se din pur masochism adevarului in beci, urla in surdina catre o minoritate tot mai anemica si resemnata. Traim deci intr-o lume post-adevar, pe care noi singuri am construit-o.

         

Singura scapare este deci delimitarea adevarului de mediul tot mai controlat al retelelor de socializare care ne expun mereu la toxine informationale, drogandu-ne sistematic intr-un mediu amoral, unde adevarul nostru risca sa devina mai putin relevant decat filmuletele cu hamsteri dansatori. Aici, nervosi si frustrati, multi imping adevarul in zona circului online, al carui profit colosal nu face decat sa contribuie activ la subminarea discursurilor incomode. In incheiere, cred ca a venit momentul sa scoatem adevarul din cloud si sa-l mutam iar in lumea fizica, acolo unde el, prin noi, poate inca produce consecinte.