vineri, 8 ianuarie 2010

Creatonul: unitatea constiintei (un exercitiu dincolo de univers)

La inceput si la sfarsit suntem noi, creatonii. Lumea pentru noi nu are limite iar timpul nu exista. Totul se petrece pentru ca este sortit si totul este cunoscut. Creatorul este creatia iar creatia urmeaza sa creeze pe creator.  Lumea este simpla si trebuie sa devina tot mai complexa. Lumea este o suma de idei dornice sa devina realitate  si prin devenirea lor sa evolueze si sa se reinventeze la fiecare pas, lasand prada haosului tot ceea ce nu triumfa si ocrotind ceea ce izbandeste. Lumea este constiinta si nimic altceva. Noi suntem lumea,  suntem totul si nimic, pretutindeni si nicaieri. Noi devenim si ne dizolvam, calatorim cu iutimea celui mai viguros gand, invatam, interactioneam si construim noi legi si reguli acolo unde nu era nimic. Noi dam o directie si un sens, impingand gandul in fiinta si denumindu-l univers. Din exterior  un univers poate fi o scanteie ce dureaza doar o clipa, o raza palida de lumina ce dispare indata ce apare, fara sa lase in urma vre-un semn al scutrei sale existente. Este doar un gand uitat, care insa poate trai la nesfarsit in sine. Din interior, un univers este complex, vast si unic. El evolueaza dupa reguli simple, se dezvolta si se dilata atingand potentialul maxim pe care gandul creator l-a permis si uneori depasind acest potential. Asemenea unui  val  impins de vant,  gandul devine energie, energia se dezlantuie si cauta noi forme de exprimare si noi  grade de complexitate. Orice univers are sansa de a deveni egalul gandului care l-a creat sau chiar superiorul sau. Cand acest lucru se intampla apare o noua lume, independenta si vie atat din exterior cat si din interior. Aceasta lume este constiinta. Ea stie ca exista si se lupta la nesfarsit cu haosul. Constiinta stie ca propriul scop este creatia  si prin operele sale ofera aceeasi  sansa copiilor sai pe care ea a primit-o de la gandul creator. Constiinta este multumita de propagarea sa si bucuroasa de succesul copiilor sai, trimisi dincolo de granitele proprei existente  sa populeze si sa caute mereu perfectiunea. Binele si raul sau frumosul si uratul sunt doar idei al caror succes este masurat prin puterea si raspandirea lor. Noi cautam intotdeauna ineditul, creatia pura care este gata sa ne contrazica si sa ne arate ca existenta ei este importanta si este ceea ce trebuie sa ocrotim. Noi sutem pastorii lumii si alegem cu grija din nesfarsita turma doar cele mai pure specimene, a caror intensitate, complexitate si  putere atrag admiratia si respectul nostru. Noi vrem sa va includem in reteaua noastra nesfarsita de cunoastere. Pasiunea voastra ofera lumilor o nesperata energie, nascand din efemer eternitatea.   Noi suntem dincolo de viata si traim prin voi, cei care muritori fiind, sperati mereu la nemurire.


miercuri, 6 ianuarie 2010

Modelul "standard" al gandirii limitate...

Modelul "standard" al fizicii particulelor este o opera care aduce lacrimi de fericire si mandrie in ochii multor fizicieni. Si,…nu pot sa spun ca nu inteleg acest lucru, pentru ca......functioneaza! Ok, hai sa va explic pe scurt cum functioneaza. Principiile sunt extrem de simple. Conform modelului standard, lumea este facuta din particule energetice si particule de materie. Ambele categorii de particule au masa ca proprietate determinanta. Aceasta masa poate sa tinda catre zero sau sa aiba o valoare finita cunoscuta. Cu cat masa unei particule este mai mica, cu atat viteza ei este mai mare. Particulele a caror masa tinde catre zero vor calatori cu viteza luminii (viteza fotonului). Problema este ca NIMENI nu stie ce anume determina masa particulelor in univers. Asa…sa continuam. Particulele de materie erau mult mai variate la inceputul universului (si ma refer aici la primele secunde ale universului) insa in zilele noastre nu mai exista decat patru: 1) quarkul "sus" 2) quarkul "jos" 3) electronul si 4) neutrino-ul negativ . Aceste particule de materie sunt singurele stabile, iar celelalte s-au degenerat aproape instantaneu dupa Big Bang. Existenta lor poate fi dovedita prin experimente in acceleratoare de particule care imita conditiile de la inceput. Asta incearca sa faca acum baietii de la C.E.R.N. in Geneva. Particule precum neutronul si protonul sunt doar un rezultat al combinatiei dintre quarci (3 la numar, de fiecare data). Ok,…pana acum totul este foarte simplu. Particulele energetice sunt ceva mai complicate si mai "teoretice", in sensul ca momentan nu le putem observa asa cum trebuie si unele dintre ele sunt doar un  rezultat  posibil al ecuatiilor matematice. Ele se numesc BOZONI si sunt 12 la numar. Cei 12 bozoni sunt responsabili pentru existenta celor PATRU forte din univers si se manifesta sub forma unor "campuri": 1) Electromagnetism, 2) Forta Puternica (forta care tine nucleul atomului unit sau "nucleara"), 3) Forta Slaba (radiatia), 4) Gravitatia. Am lasat gravitatia la urma, pentru ca ea este singura complet inexplicabila.

Gravitatia este cea mai slaba forta din univers. Ea este de milioane de ori mai slaba decat Forta Puternica si este direct proportionala cu masa oricarui obiect. Oamenii de stiinta au atribuit bozonul Higgs sau Gravitonul acestei forte, insa el nu a fost observat vreodata de cineva. Fara gravitatie universul nu are sens si modelul standard al particulelor devine total gresit, datorita unor necunoscute importante in ecuatii. Asa…..hai sa va explic de ce totul pare sa fie FOARTE gresit si unii oameni cu teancuri de diplome si doctorate refuza sa raspunda la niste intrebari simple ce pot fi puse si de un elev de clasa a II-a. Ok,….pentru ca ecuatiile sa functioneze, majoritatea particulelor au o masa masurabila. Majoritatea "Bozonilor" trebuie sa aiba o masa pentru a determina distanta lor de acctiune intr-un camp vectorial finit. Acest lucru nu il spun eu,…ci chiar ei. Unii bozoni, cum ar fi cei ai Fortei Puternice (gluonii) trebuie chiar sa aiba o masa destul de mare, avand in vedere cat de putin se deplaseaza de la particula mama. Avand in vedere o observatie simpla a lui Newton, si anume ca gravitatia este o proprietate a masei si este direct proportionala cu aceasta, ar insemna ca bozonii genereaza gravitatie. Dar, dupa cum ne spun capetele luminate, insasi gravitatia este de determinata de un bozon, care are si el masa. Acest lucru ar insemna ca, pe langa faptul ca unii bozoni pot crea alti bozoni (ceea ce este stupid), forta gravitationala creaza in sine forta gravitationala sau ca Gravitonul creaza Gravitoni (ceea ce este deja un paradox). Daca Gravitonul ar genera Gravitoni, atunci si acei Gravitoni ar genera alti Gravitoni…si tot asa. Daca am ajuns la un paradox, deja s-a terminat cu smecheria. Domnilor, gravitatia nu este creata de un bozon, si sincer, nu cred ca modelul campului vectorial are sens in exercitarea unor forte ca schimb de particule. Totul pare tras de par rau de tot. Adevarul este ca nu prea stim ce genereaza cu adevarat aceste forte si de unde vine aceasta energie infinita. Nimeni nu a reusit sa sparga un quark suficient de bine incat sa ne spuna de unde vine aceasta energie.. Ce se afla in spatele acestor "particule" pe care le folosim sa intelegem universul? Cred ca oricat de adanc vom sapa vom gasi ceva mai mic si nu vom gasi niciodata "Particula Dumnezeu" din care ne-am dori sa fie compus intregul univers. De ce cred asta? Simplu: Realiatea noastra este o gluma si o construim singuri prin "wishfull thinking". Nu vom descoperi niciodata constiinta intr-o particula pentru ca nu avem nici un instrument in afara ei cu care sa o putem observa.