miercuri, 16 decembrie 2009

Timpul ca paradox : Este posibil sa nu existam "cu adevarat"

ATENTIE: Ce am scris mai jos este doar un exercitiu de gandire!!!

Stiati ca: Unii oameni de stiinta mai veseli au demonstrat fara nici un dubiu ca este posibila calatoria in timp? Einstein a spus si el ca este posibila, in conditiile in care ne deplasam cu o viteza foarte mare, de preferinta apropiata de viteza luminii. De fapt, tot timpul este relativ si deci cu cat ne deplasam mai repede, cu atat "calatorim" mai mult in timp. Cel mai de succes calator in timp este un astronaut rus care a petrecut mai bine de 2 ani la bordul statiei spatiale Mir, deplasandu-se cu o viteza foarte mare in jurul Pamantului. La revenirea pe teritoriul Rusiei el a calataorit in viitor 1/50 secunde!! Senzational…, chemati-l pe Diaconescu!!! Revenind la subiect, este important de spus ca este muuult mai usor sa calatorim in viitor decat este sa calatorim in trecut (parca mai interesante sunt implicatiile unei calatorii in trecut,…nu?). Daca vrem sa calatorim in viitor, trebuie sa mergem foarte repede insa daca vrem sa mergem in trecut trebuie sa ne deplasam si mai repede. Ca sa ajungem inapoi in timp si sa ne vedem fundul dupa colt, trebuie sa depasim viteza luminii.  Albert a spus ca nici un obiect din univers nu poate depasi viteza luminii, insa de atunci au mai trecut niste ani si s-au descoperit situatii cosmice in care acest lucru este posibil. Singurul dezavantaj este ca nu poti calatori inapoi in timp mai departe decat inceputul evenimentului care a generat "masina timpului" si deci orizontul de posibilitate. Asa…deci,  tot ce ne lipseste este cantitatea impresionanta de energie ca sa calatorim in timp, in rest, totu' e bine si frumos. Astea fiind spuse, stiinta a terminat de taiat craca pe care se afla si a cazut din pom, in capul lui Isaac Newton. (Am sa adaug la sfarsit link-ul catre documentarul BBC care m-a ajutat sa formulez articolul, dar care nu abordeaza paradoxul generat de timp…)

Hai sa va demonstrez acum ca nu existati cu adevarat si ca sunteti doar o "proiectie de cinema", o posibilitate infima sau un joc pe calculator din 2100, toamna….vreti? Pai mai copii, calatoria in timp nu este nici pe departe S.F., doar ca suferim noi de impotenta energetica, nu?. Hai sa discutam despre probabilitati. Nimeni nu a calatorit pana acum in timp mai mult de 1/50 secunde si nimeni nu va calatori in timp prea curand (avand in vedere energia echivalenta unei mici super-nove de care tre' sa facem rost….e clar). Va-ti intrebat vreodata urmatorul lucru: "Pai,…daca e posibil sa calatorim in timp,…unde sunt turistii japonezi din 2345 primavara, care au dat un ban frumos pentru a-l vedea pe Obama cum ia premiu' Nobel pt. pace in timp ce ruleaza doua razboaie?

Cum de oamenii viitorului au fost atat de disciplinati incat nu s-au dat de gol pana acum si nu au schimbat nimic? Sigur au si ei un hacker la butoane, care vrea sa o vada pe Pamela Anderson in anii ei de glorie, si  sa se laude in fata fraierilor din anii '90 ca el este din viitor.  Ceea ce incerc sa spun este ca probabilitatea  unor astfel de evenimente este infinit de mare, avand in vedere natura infinita a timpului si adevarul absolut al proprietatilor sale matematice. Cu alte cuvinte, daca timpul este REAL (ca si regula fundamentala in realitatea noastra), tot ce se poate intampla trebuie sa se intample candva si undeva. Este normal asa. Chiar daca luam in considerare o functie matematica cu o probabilitate de rezolvare de 0,00000001%, si o rulam de un infinit de ori, vom avea un infinit de rezolvari pline de succes, pentru ca infinitul nu este divizibil,....ca si 0. Si pentru ca este posibil sa calatorim in timp, toate aceste evenimente au o "simultaneitate absoluta", si ar fi trebuit sa se intample si in punctul spatio-temporal unde suntem acum. Intreaga noastra existenta pare a fi un mare PARADOX, datorita timpului. Acest lucru inseamna ca ori acceptam timpul ca notiune finita (care incepe in punctul 1 si se termina in punctul 2) si avem o explicatie pentru curgerea lina a raului nostru (varianta A), sau acceptam ca timpul este o gluma proasta (varianta B).  Daca timpul ar fi epuizabil, implicatiile stiintifice ar fi cutremuratoare si de natura sa rastoarne tot ce Newton, Darwin sau Einstein au muncit sa produca. Pe de alta parte, Dumnezeu ar zambi subtil din ceruri si ar spune  "Eu va tot zic,….ca ati inceput in Eden, si veti sfarsi la Apocalispa!! Nimic nu a fost inainte, nimic nu va fi dupa, iar aici sus e cald si timpul nu exista."  Totul devine brusc foarte interesant. "Aici sus"  devinde o notiune care provoaca dureri de cap masive. Aici unde? Dincolo de noi? In afara timpului? Nu putem intelege acest univers dincolo de tot ceea ce suntem. Asa este programul,… o sa vedeti cat de simpla si pura este explicatia. Lasati-ma cu filozofia ezoterica si ermetica, domii cu doctorate si masterate multiple. Sunteti niste oi si va este frica sa recunoasteti ca nu stiti nimic.

Asa,…sa continuam. Varianta "B" demasca timpul ca fiind o gluma proasta, spusa si tot repetata de niste prosti : NOI.  In aceasta varianta, timpul (asa cum este descris de noi) nu poate exista, pentru ca daca el exista, conform principiilor stiintifice si matematice absolut corecte, totul devine paradoxal. Este ca si cum am spune: "timpul exista, deci lumea in care traiesc nu poate sa existe, deci timpul nu poate sa existe" (mai pe scurt). Va avertizez ca nu exista solutii simple si concluziile faulteaza de cartonas rosu toata constructia realitatii.  Daca timpul este o notiune artificiala, nascocita de niste constiinte primitive pentru a da un sens liniar existentei, atunci lumea tactila si entropica, facuta din obiecte , particule si politicieni corupti este si ea un banc sec. In lumea reala, totul ar fi energie, totul ar fi simultan  si pretutindeni. Existenta nu ar avea nici un sens decat auto-cunoaterea si auto propagarea organizata. In aceasta lume, totul este constiinta. In aceasta lume te nasti si mori de un infinit de ori , nu exista inceput si sfarsit si singura limita este cea impusa de propria cunoastere (Hmmm, lucrurile incep sa sa semene cu o anumita religie orientala). La cel mai profund nivel de organizare al materiei totul este energie, totul este indivizibil si nici o entitate nu are sens rupta de context (sorry,… nea' Newton). Asta au inceput sa spuna tot mai multi oameni de stiinta si nu ma refer aici la frustrati sau la oameni de calitate dubioasa, ci la acei oameni al caror IQ il eclipseaza pe cel insumat al PSD-ului (uneori simt ca limba romana imi pune piedica si cad in nas).

Ca sa concluzionam, ori timpul este un eveniment finit, conceput de o fiinta omnipotenta din motive misterioase (am descris aici religia crestina, musulmana si mozaica), ori el nu exista cu adevarat, si suntem constiinte infinite, in permanenta devenire si aflate intr-un ocean de potential energetic (cred ca am descris destul de abstract religia budista).  Din aceasta concluzie, cea care pierde cel mai mult este "stiinta", care se pare ca si-a taiat singura craca si a devenit o forma de religie foarte primitiva. Oameni buni, nu credeti in Dumnezeu sau in existenta voatra vesnica? Spuneti ca cei credinciosi sunt niste incuiati si niste ignoranti? Daca asta credeti,..sunt sanse mari sa va inselati amarnic, mai "stiintificilor".  In general, noi oamenii suntem cam naivi. Poate pentru ca oamenii, in forma pe care o cunoastem noi (deh….cei care se aseamana se aduna) sunt foarte "tineri". Am pus ghilimele in jurul cuvantului  "tineri" pentru ca se refera la o notiune legata de timp. Acest cuvant are sens in discutia noastra numai daca il consideram ca referitor la o etapa a unui process ciclic sau a unui eveniment atemporal autodefinit in mod dinamic.  Deci, timpul este ori un concept artificial, care ajuta constiintele putin complexe sa ofere inca o dimenisune masurabila realitatii (un fel de Mos Craciun al plaunului nostru existential), ori este un proces finit generat de o zeitate din afara universului nostru.

V-am promis la inceput ca o sa va demonsrez ca nu existati "cu adevarat". In cazul "B", in care timpul nu exista cu adevarat, e destul de simplu. Tot ce consideram ca fiind real si finit nu exista, deci nici voi, ca entitati finite si clar definite nu existati. Nu aveti nici un sens in forma asta si nu existati in sensul traditional al cuvantului.  In cazul "A", in care suntem creatia unei fiinte mult mai complexe decat noi, devenim virtuali. De ce virtuali? Pentru ca ne subordonam unei realitati mult mai generale, care ne dicteaza si conditioneaza intregul univers, in acelasi fel in care copii se joaca cu personajele din jocul "Sims". Acele personaje sunt virtuale in lumea noastra, pentru ca ele nu exista  "cu adevarat". Sunt sigur ca pana in 2050, puterea de procesare si tehnologia vor putea sustine fara probleme inteligenta artificiala si in acel univers pe care il vom crea, noi vom fi Dumnezeu. Realitatea are deci un numar infinit de planuri. Posibilitatea ca noi sa fim un original absolut  si sa existam independent si nesupravegheat este foarte mica. V-am dat ceva de gandit? Hehehe, nu va chinuiti prea tare. Un singur lucru este sigur: Nimic nu este sigur si totul este potential. Personal, consider creatia ca fiind scopul ultim al existentei si tot ceea ce am spus mai sus nu face decat sa sustina acest lucru. In actul creatiei se ascunde puterea universului.  Sper sa putem comunica cu planurile superioare si sa intrebam ceva de genul : "Tati, daca Mos Craciun nu exista, atunci cine pune cadourile sub brad, si de ce?". Daca suntem capabili sa intelegem, cred ca vom primi un raspuns.

 

 

Documentar BBC pe tema calatoriei in timp:

http://video.google.com/videoplay?docid=-41720681955951129&ei=kMQoS6m7Bdqv-Ab92qDaAw&q=cosmology+astrophysics#docid=-2466746873488846030


luni, 14 decembrie 2009

Chitara, voce si dragoste : Johnny Cash si June Carter

Dupa ce am scris micul articol despre Bob Dylan, mi-am propus sa mai vorbesc despre muzicieni cu statut legendar. Unul dintre acestia este cu siguranta Johnny Cash. Povestea lui este una cu adevarat remarcabila. Johnny a avut o cariera muzicala de 50 de ani, a fost casatorit de doua ori, a fost tatal  a cinci copii si a fost arestat de cel putin 7 ori. Johnny Cash a fost unul dintre mentorii lui Bob Dylan si a avut relatii de prietenie cu unii dintre cei mai importanti muzicieni si politicieni din istoria conemporana. Dintre acestia voi aminti artisti ca Roy Orbison, Elvis Presley, Bono si pe politicieni precum Jimmy Carter si Richard Nixon (de fapt, el a cunoscut toti presedintii Statelor Unite din ultimele patru decenii, cu exceptia lui Barack Obama, care a fost investit in functie dupa moartea lui Cash).

                Cash s-a nascut in 1932, in perioada Marii Depresii , intr-o familie de fermieri. Familia Cash (a carei origine este in nobilimea scotiana) a avut 7 copii. Johnny nu avea un nume mic clar stabilit pe vremea aceea. Parintii ii spuneau "J..R." Copilaria sa a fost marcata de munca pe plantatie si tragedii in familie.  Dupa inrolarea sa in Aviatia Militara a Statelor Unite,  Cash este trimis in Germania. La intoarcerea sa in tara el se casatoreste cu Vivian Liberto, cu care a corespondat timp de trei ani din Europa ( Wikepedia spune ca este vorba despre 10.000 pagini de scrisori,…nu stiu daca este real sau exagerat). Impreuna cu Vivian, Johnny face 4 copii (4 fete!!). Tot in aceasta perioada el se alatura formatiei  "Tennessee Three" si va compune muzica country. Nu voi aborda detaliile carierei muzicale ale lui Cash, deoarece asta ar insemna sa scriu zeci de pagini. Voi spune doar ca prima parte a carierei sale este dominata de muzica country si gospel, iar spre sfarsit…stilul sau minimalist (voce si chitara) devine unul sobru si inconfundabil. In 1966 Cash divorteaza de sotia sa Vivian, care nu mai facea fata problemelor sotului ei legate de alcool si droguri. Imaginea de rebel a artistului este sustinuta de concertele sale in inchisori din Statele Unite si Europa, dar si de problemele personale cu legea. Johnny Cash este arestat de mai multe ori pentru comportament public indecent si posesie de stupefiante. 

                In aceasta perioada "zbuciumata" a carierei sale el compune multe dintre piesele cele mai semnificative: "I Walk the line", "Ring of fire", "Folsom Prison Blues" , "Ghost Riders in The Sky" etc. Tot acum, Johnny o va cunoaste pe June Carter, viitoarea sa sotie, partener de viata si de scena. Johnny si June isi vor petrece tot restul vietii impreuna, povestea lor de dragoste fiind una menita sa inspire generatii intregi. June Carter il va ajuta pe Johnny sa renunte la o buna parte din viciile care-i dominau rutina zilnica si va fi alaturi de el mereu, atat pe plan emotional cat si profesional. Recunostinta si dragostea lui Cash sunt evocate in zeci de piese dedicate sotiei sale, piese de o putere deosebita.  In anii '70 Johnny Cash si June Carter concerteaza impreuna (desi June nu era un talent deosebit, prezenta ei pe scena il "transforma" pe artist iar duetele lor au fost unele memeorabile).

                Anii  '80 marcheaza o transformare a muzicii country, iar Cash devine tot mai putin vizibil pe piata. Inceputul anilor  '90 inseamna o veritabila renastere si redefinire artistica a lui Johnny Cash. Alaturi de noua sa companie de discuri, artistul cunoaste o perioada foarte prolifica de inregistrari, care se materializeaza in cinci albume (doua dintre ele post-mortem). Vocea grava si chitara acustica marcheaza muzica lui Cash iar versurile sale vorbesc despre o viata plina de evenimente, dragoste si regrete. In centrul muzicii sale se afla June, care va ramane alaturi de el pana la sfarsit. Piesa "Hurt" este un fel de testament muzical al vietii artistului fiind dominata de regrete, tristete si dragoste.

June Carter Cash moare pe 15 mai 2003. Zdrobit de tristete, Johnny respecta dorinta sotiei sale si continua sa inregistreze si chiar sa concerteze. Pe 12 septembrie 2003, la nici 4 luni de la moartea sotiei sale, Johnny Cash se stinge din viata. Nenumarati prieteni, actori, muzicieni si producatori se strang sa ofere un ultim omagiu artistului. Omagii muzicale aduse lui Cash sunt interpretate de formatii precum U2 sau Nine Inch Nails.

Mai jos am intocmit o lista de link-uri catre piese ale lui Johnny Cash, in variantele pe care le consider personal ca fiind cele mai frumoase (vor fi si piese tribut sau cover-uri):

 

"God's Gonna Cut You Down" - videoclip  omagiu, cu prieteni ai lui Cash

http://www.youtube.com/watch?v=7auzYgVosJA

 

"Hurt" – Ultimul videoclip in care este filmat artistul

http://www.youtube.com/watch?v=SmVAWKfJ4Go&feature=related

 

"San Quentin" – Live din inchiosarea de maxima securitate

http://www.youtube.com/watch?v=1zgja26eNeY&feature=related

 

"The first time ever I saw your face" – Interpretata pentru sotia sa

http://www.youtube.com/watch?v=EdSIlVZhsDw

 

"Walk the Line" – Melodia care reprezinta si titlul filmului despre viata lui Johnny Cash

http://www.youtube..com/watch?v=k7K4jH7NqUw

 

"Help me make it through the night" – Interpretata cu June Carter Cash

http://www.youtube.com/watch?v=df9lIfWSqTE&feature=related

 

"The Wanderer" –compusa cu U2 –tribut Johnny Cash

http://www.youtube.com/watch?v=xR9zfzyeqiM&feature=related

 

"Home of the blues" –Norah Jones –tribut Johny Cash

http://www.youtube.com/watch?v=7ufjeTqOhuM&feature=related


luni, 7 decembrie 2009

Cadavrul politic al "patronilor de tara"

Cu burta din ceafa de porc si bere, cu obrazul subtire si virtuti putine, toti auto-proclamatii "patroni de tara" se suie in mercedes sau bentley si alearga in toate partile cu telefonul infipt in ureche, injurand si acuzand.  Nu este posibil!! Cinci ani de manipulare si complot!!! Cinci ani de investit milioane de euro in prostitutia mediatica a televiziunilor  si ziarelor!!! Cinci ani in care au facut tot posibilul sa starneasca ura si neincrederea romanului (toate indreptate impotriva unui singur om)!! Au investit tot acest timp si toti acesti bani pentru castigarea premiului suprem: ciolanul tot mai mic si mai greu de atins al banului pubic si al fondurilor europene. Este tragic,…ce se va intampla cu ei? Ce se va intampla cu partidul pe care l-au cumparat? Felul in care se zvarcoleste acum acest "cadavru" politic nu face decat sa dovedeasca vinovatia sa si dependenta sa suprema de un rezultat care nu a venit… Desi nu sunt un fan al lui Traian Basescu, tind sa cred ca ascet show penibil la care am fost martori nu face decat sa valideze impotenta si incompetenta "marii aliante" care a incercat sa-l dea jos cu orice pret. Ne-au dovedit inca o data ca sunt lipsiti de principii.

                Eu sper ca PSD-ul sa fie sters de pe suprafata pamantului, si sa treaca in categoria organizatiilor inutile si nedorite. Asa este just. Acolo s-a adunat o mare parte din gunoiul politic romanesc si cred ca e timpul sa-l debarasam. Glontul ne-a trecut pe langa ureche, asa cum a afirmat si domnul Moraru, insa se pare ca am reusit totusi sa ne impunem. Este o zi semnificativa si indiferent de urmarile politice imediate, un lucru este CLAR si nu va fi uitat niciodata de catre romani sau de catre clasa politica romaneasca: Fiecare vot conteaza, fiecare roman are un cuvant de spus si nimeni nu-si va mai permite vreodata sa ignore flagrant vointa omului obisnuit. Sper ca Basescu sa nu dezamageasca, pentru ca acum se afla intr-o pozitie in care nu mai are nimic de dovedit pe plan electoral.  Ar trebui sa lupte pentru romani, asa cum a spus. Are cinci ani la dispozitie sa finalizeze ce a inceput in 2004. Daca primul mandat a insemnat o lupta cu "mogulii" si cu propriile defecte, acum ca mogulii sunt pusi la zid iar defectele sunt recunoscute ar trebui ca presedintele si guvernul sa poata actiona si pentru interesele cetatenilor…Ramane de vazut, insa avand in vedere situatia economica actuala, SPER ca nu putem merge decat in sus.