Egoismul: un obstacol intre om si esenta universului

Azi am declarat  razboi ego-ului. Declar razboi tuturor gandurilor care ascund vanitate si egocentrism. Am inteles ca numai daruind poti fi cu adevarat fericit. Personal, m-am saturat de suferinta, aceasta stare mizerabila in care te simti tradat sau nedreptatit. Kabbalah spune ca suferinta este instrumentul cu ajutorul caruia creatorul ne "impinge" catre drumul cel bun. Suferinta este deci rezultatul unei nepotriviri  intre vointa divina (deci vointa de a oferi) si vointa umana (dorinta de a primi). De fiecare data cand suferim, suntem in neconcordanta cu vointa universului. Trebuie sa intelegem acest lucru si sa incercam mereu sa invatam lectia suferintei. Tot Kabbalah spune ca, de cele mai multe ori, ego-ul uman este cel care provoaca suferinta. Cand simti durere, crezi ca esti separat de ceva de care TU ai nevoie sau de un privilegiu pe care ti-l doresti. Te consideri nedreptatit, asuprit sau chiar lipsit de speranta. Acest lucru se intampla, in mod ironic, din cauza propriului egoism. "Egoismul inseamna separarea de Dumnezeu", spunea celebrul Baal HaSulam. Fericirea adevarata cat si ascensiunea in lumile spirituale inseamna corectarea propriului ego. Nu putem trai fara un ego, deoarece el ne defineste, insa…putem folosi energia pe care el ne-o ofera (sub forma dorintelor si pasiunulor) pentru a evolua si in final pentru a invinge nevoia de a ne delimita de constiinta universului. 

Nu am sa intru in detaliile specifice unei religii sau forme de gandire filozofica. Am sa fac insa o sinteza a lucrurilor, asa cum par ele sa fie judecate de catre marii intelepti, atat in trecut  cat si in prezent.  Statutul nostru de fiinta imperfecta si efemera sugereaza faptul ca suntem incompleti sau "simplificati".  Suntem asemenea unei oglinzi fragmentate in miliarde de cioburi. Fiecare dintre noi este capabil sa reflecte si sa perceapa ceea ce se petrece in imediata apropiere. Atata timp cat vom ramane despartiti, fiecare va vedea si va intelege doar ceea ce se afla in propriul sau mediu. Acest lucru inseamna ca nu vom putea deslusi secretele cele mai importante ale existentei.  Trebuie sa realizam ca suntem cioburile aceleiasi oglinzi si ca trebuie sa ne gasim fiecare locul (deci menirea) in marele "puzzle" al umanitatii. Astfel, vom completa oglinda si vom avea o viziune singulara. Ceea ce se va reflecta atunci in oglinda constiintei noastre colective va fi insasi imaginea creatorului, dupa chipul caruia am fost fauriti. Acesta, asemenea unui vrajitor atot-puternic, care insa se simte singur in infinita sa glorie, va zambi si va spune: "In sfarsit, ai ajuns. M-am simtit foarte trist, in singuratatea mea".  Pentru a ajunge insa acolo, toti trebuie sa suferim si sa cunoastem singuratatea. Numai asa vom invata sa apreciem cu adevarat darul creatiei , armonia universului si bunavointa divina. Toate probele prin care trecem, ca societate si ca indivizi sunt doar etape ale evolutiei noastre. Trebuie sa intelegem acest lucru si sa acceptam evenimentele asa cum sunt. In spatele lor se ascunde ceva mult mai complex decat ne-am putea imagina. Atunci cand vom invata sa privim lumea prin ochii semenilor nostrii si sa daruim neconditionat, vom fi cu adevarat liberi si fericiti. Atunci vom incepe cu adevarat ascensiunea spiritului si ne vom regasi in gloria eterna a gandului care ne-a dat viata. Am fost candva o idee si un intreg. Acum suntem niste cioburi care inca se resping, datorita egoismului.

Declar deci razboi egoismului si-mi doresc cu adevarat sa privesc dincolo de lumea materiala, a carei false placeri nu pot fi niciodata "satisfacute" cu adevarat si nu sunt niciodata permanente. Cupele placerilor lumesti sunt nenumarate si de indata ce sunt umplute isi pierd farmecul si ne lasa in continuare nesatisfacuti.  Iti poti petrece intreaga viata umpland aceste cupe, din ce in ce mai mari si mai frumoase, insa in final nu vei fi satisfacut. Satisfacerea nevoilor materiale nu este decat o "baza" care te face sa realizezi  adevarul si sa progresezi catre nevoile spiritului.   Singura placere permanenta si deci singura cupa pe care nu o poti umple niciodata este cea a iubirii si daruirii.

Acest razboi cu propriul egoism este unul de lunga durata si este unul pe care nimeni nu-l poate castiga singur. Cea mai importanta alegere in viata (si poate una dintre putinele alegeri reale) este cea a mediului in care sa traiesti. Trebuie sa-ti doresti sa fii in preajma oamenilor potriviti, sa citesti cartile potrivite si sa-ti alegi un "invatator" potrivit. Astfel, vei avea toate resursele necesare pentru a incepe propria dezvoltare spirituala. Intr-un final, vei invinge in razboiul cu propriul ego. O viata de om este suficienta. Cu cat o faci mai repede, cu atat te vei bucura mai mult si vei fi mai iubit. Vei fi atunci, la randul tau, un invatator si o sursa de inspiratie pentru cei rataciti. Cred ca acesta este intelesul existentei noastre.

Poza Universului

 Poza de mai sus este cea mai faimoasa "reprezentare" a universului in unde electromagnetice. Ea este realizata de catre sonda Wilkinson, care a stat cu spatele la soare timp de 5 ani si a mapat tot "cerul". Sonda era sensibila la unde electromagnetice relativ lungi (microunde). Asadar, imaginea reprezinta o harta a caldurii universului. Inainte sa continui, o sa explic pe scurt spectrul electromagnetic. Cred ca toata lumea ar trebui sa cunoasca acest lucru, deoarece electromagnetismul este una dintre cele patru forte fundamentale ale universului, iar cunoasterea sa sta la baza tuturor progreselor tehnologice din ultimul secol. Electromagnetismul este o forta care acctioneaza intre elemente cu incarcari electrice. Spre exemplu, protonul are o incarcare electrica pozitiva, iar electronul o incarcare electrica negativa. Acest lucru face ca cele doua particule sa se atraga. Particulele cu incarcari de acelasi semn se vor respinge. Atunci cand dai cu pumnul in perete iti zdrelesti degetele din cauza electromagnetismului, care face ca atomii nefericiti ai mainii tale sa se respinga de cei ai peretelui…Electromagnetismul genereaza 3 fenomeme mari si late: 1) electricitatea de la priza, 2)Magnetismul din incuietoarea de la poseta (si din polii Pamantului- ca daia' stim ca e mult fier la centru:P) , 3) Radiatia electromagnetica (lumina de la bec!). Pentru a savura cu adevarat  poza de mai sus, trebuie sa intelegem fenomenul 3. Radiatia electromagnetica se manifesta prin UNDE.  Undele electromagnetice sunt toate o apa si un pamant, singurul lucru care difera este lungimea de unda. Toate undele se deplaseaza cu viteza luminii si au o raza de acctiune infinita. Unele proprietati ale radiatiei electromagnetice sunt mai usor de explicat daca ne prefacem ca ea este compusa din particule minuscule numite fotoni, altele sunt mai usor de explicat daca ne prefacem ca este un fel de "val". Adevarul este ca toate radiatile sunt compuse din campuri electrice si magnetice perpendiculare unul pe celalalt, care cauzeaza oscilatia si lungimea de unda. Aici se opreste intelegerea reala despre electromagnetism (nu am sa intru in ideea de Bozoni, deoarece este ei sunt niste particule matematice su NU pot fi "vazute" ci doar deduse). Spectrul electromagnetic se imparte (Artificial,…pentru intelegerea noastra) in unde de diferite lungimi si deci energie. Impartirea este urmatoarea (de la energie inalta la energie joasa) : Raze X, Raze Gamma, Ultra-Violete, Lumina vizibila (de la albastu la rosu), Infra-Rosu, Microunde, Unde Radio.  Eh, acum ca le-am insiruit v-ati dat seama ca le folosim pe toate! De la vazut prin piele, bronzat si becuri, pana la vedere nocturna, cuptoare si comunicare. Spectrul electromagnetic ne ajuta sa simtim lumea din jurul nostru si sa comunicam. Aproape intreaga "realitate" este un sir de perceptii si reprezentari electromagnetice . Ochii nostrii nu sunt sensibili decat la o mica parte a undelor si anume la aceea pe care o numim "Lumina Vizibila".  Din acest motiv, daca vrem sa vedem si alte unde trebuie sa folosim ochi artificiali si sa transformam ceea ce vad ei in lumina vizibila. Daca am putea vedea toata radiatia electromagnetica din jurul nostru, lumea ar arata total diferit... Creierul nostru nu este facut sa proceseze un volum atat de mare de informatie, asa ca s-a limitat la o mica particica a spectrului. Realitatea vazuta este doar o mica particica a unui fenomen generat de una dintre cele patru forte din univers. Restul este doar o interpretare  in care ne folosim imaginatia si instrumentele pentru a transforma lumea fizica in ceva perceptibil vizual. Undele sunt energie iar ce vedem noi nu este nimic altceva decat energia care se reflecta de pe suprafetele diferitelor medii si ne permite sa realizam o reprezentare geometrica "colorata" a lumii in care traim.

In acest caz se afla si imaginea de mai sus. Ea este captata de un senzaor sensibil la microunde si transformata intr-o imagine vizibila in unde de energe mai inalta(lumina). Imaginea de mai sus ilustreaza asa numitul FUNDAL COSMIC DE MICROUNDE.  Este imaginea  universului cu miliarde de ani in trecut. De ce?? Hai sa va explic de ce oamenii de stiinta au ales microundele. Ei puteau sa aleaga sa vada si undele gamma sau de lumina, insa acestea sunt unde "tinere". Universul se afla intr-o expansiune accelerata. Acest lucru nu era cunsocut pana in anii '50, cand domnul Hubble a folosit o proprietate a undelor de lumina numita "schimbarea in rosu" pentru a determina faptul ca univesrul se misca. Cu cat undele vin de mai departe, ele isi pierd din energia specifica oscilatiei si isi maresc lungimea de unda.  Astfel, razele gamma si razele x de acum miliarde de ani s-au plimbat prin univers pana au devenit microunde si unde radio. O mare parte din microundele si undele radio care ajung pe pamant sunt vechi de miliarde de ani si asta inseamna ca au calatorit miliarde de ani lumina. Ele vin de FOARTE departe si dintr-un timp foarte apropiat de geneza universului nostru. De aceea, cele mai interesante telescoape sunt cele sub forma de ANTENA PARABOLICA. Ele vad undele radio si nu undele le lumina. Acest lucru inseamna ca nu sunt prea mult deranjate de faptul ca e ceata afara, deoarece lungimea de unda foarte mare a undelor radio le permite sa treaca prin aproape orice.  Revenind la imaginea noastra vazuta in microunde, trebuie spus ca ea este doar o reprezentare a realitatii. Ca sa intelegeti ce spun, am sa va dau o alta metoda de a observa acest fundal de microunde: Deschideti televizorul si dati pe un canal care nu este setat. O parte din "puricii" pe care-i vedeti acolo sunt un rezultat direct al interferentei microundelor cosmice. Microundele au lungimea de unda intre 1mm si 1m, ceea ce le permite sa treaca prin mancarea pe care o puneti in cuptor (da,…asta este un motiv pentru care cuptorul cu microunde este cu microunde….daca era cu UV sau lumina, papa se prajea doar superficial si daca era cu unde radio, te prajeai si tu:P) sau prin izolatia cablului si sa ajunga la receptor. Tot un instrument de vizualizare a microundelor este si imaginea care apare pe tv, insa este una cu mai ptina informatie.

          Acum ca intelegeti imaginea, hai sa o analizam putin.  Poza in microunde poate fi transformata direct in "caldura", care este direct proportionala cu intenstitatea undelor.  Trebuie spus ca diferenta intre punctele rosii si punctele albastre este de 0,0002 grade Kelvin, adica EXTREM de mica. Caldura universului era deci foarte uniforma. Caldura poate fi tradusa direct in energie. Cu cat un spatiu este mai cald, cu atat  contine mai multa energie. Caldura , ca si termen folosit in aceasta discutie de refera la o dimensiune energetica. Caldura pe care o simtim noi fizic nu este nimic altceva decat transferul de agitatie moleculara ( cauzata de gravitatie sau electromagnetism) de la mediul cu care intram in contact catre corpul nostru. Aceasta agitatie moleculara este energie adaugata in sistem si conform principiilor entropiei va fi transferata catre zonele cu mai putina energie (deci mai putin haotice si cu mai putina informatie adaugata in sistem). Deci, energia si informatia din univers erau relativ uniforme, cu diferente spatiale FOARTE mici.  Din acel punct, entropia va urma sa creeze o mai mare variatie si mai mult "haos" (haosul este inteles aici ca  o cantitate mai mare de dezordine si o crestere in complexitate a sistemului). ENERGIA ESTE DECI  ISTRUMENTUL  PRIN CARE ENTROPIA GENEREAZA COMPLEXITATE. Dar, ce se intampla cand sistemul nu are nici un pic de energie adaugata? Este oare entropia oprita?.  Aici vom observa ceva foarte interesant. In momentul in care un vid absolut este in punctul cel mai jos de energie posibila el este inca plin de energie, insa aceasta informatie la nivel quantic nu poate fi complicata de entropie (sau cel putin nu putem observa asta, deoarece nu exista nimic observabil acolo in afara de energie). Energia punctului 0 este explicatia expansiunii universului si este cea care cauzeaza o accelerare permanenta. Energia si masa sunt interschimbabile conform lui Einstein, deci aceasta energie genereaza efecte gravitationale. Daca aceasta energie, manifestata prin oscilatii ale unitatilor indivizivile ale universului (definite de domnul Plank, la incepunul secolului 20) continua sa alimenteze accelertia universului, viteza materiei va deveni atat de mare incat forta puternica (forta nucleara) va fi infranta. In acest punct totul se va dezintegra, eliberand energie pura (asemenea unei bombe atomice enorme). Dar, si atunci acceleratia va continua, mergand catre viteza luminii. Quarcii se vor dezintegra si ei si vor deveni energie pura. In acest punct, intregul univers va fi doar un nor de enegrie care  se extinde la nesfarsit. Acest nor va fi destul de "diluat" incat materia (care este o forma concentrata de energie) nu va mai aparea in lipsa unei interventii din afara sistemului. Aici intervine notiunea de "Dumnezeu" , definit de mine ca FORTA MULTIVERSULUI, adica o influenta dincolo de universul nostru. Fara aceasta interventie nimic nu ar fi existat aici. Initial universul era doar un punct adimensional…lucru de neconceput pentru noi. In primele fractiuni de secunda s-au inventat toate regurile si a aparut materia. In acele fractiuni de secunda intreaga reteta a existentei si a constiintei a fost scrisa cu un stilou care ignora toate regulile pe care le cunoastem, inclusiv viteza luminii. Orice proces care depaseste sau ignora regulile stabilite in universul nostru devine un paradox. Paradoxul este momentan exceptia in lume, insa studiul sau este printre putinele lucruri care ne poate ajuta sa "ghicim" ce se afla dincolo de universul nostru.

          Mai priviti o data poza universului tanar. Ea continea deja "AND-ul" nostru in ea, bine ascuns in haosul entropiei. Acest haos avea sa dea nastere, paradoxal, celui mai frumos lucru din univers si totodata singurul care va ignora dezordinea : Viata…(ordinea nascuta din haos). Nimic nu este intamplator. Intrebarea firseasca ar fi: " Care este urmatoarea treapta a organizarii?". Suntem cel mai complex lucru din universul cunoscut  si raspunsul la aceasta intrebare nu il vom gasi privind numai in sus…

Creatonul: unitatea constiintei (un exercitiu dincolo de univers)

La inceput si la sfarsit suntem noi, creatonii. Lumea pentru noi nu are limite iar timpul nu exista. Totul se petrece pentru ca este sortit si totul este cunoscut. Creatorul este creatia iar creatia urmeaza sa creeze pe creator.  Lumea este simpla si trebuie sa devina tot mai complexa. Lumea este o suma de idei dornice sa devina realitate  si prin devenirea lor sa evolueze si sa se reinventeze la fiecare pas, lasand prada haosului tot ceea ce nu triumfa si ocrotind ceea ce izbandeste. Lumea este constiinta si nimic altceva. Noi suntem lumea,  suntem totul si nimic, pretutindeni si nicaieri. Noi devenim si ne dizolvam, calatorim cu iutimea celui mai viguros gand, invatam, interactioneam si construim noi legi si reguli acolo unde nu era nimic. Noi dam o directie si un sens, impingand gandul in fiinta si denumindu-l univers. Din exterior  un univers poate fi o scanteie ce dureaza doar o clipa, o raza palida de lumina ce dispare indata ce apare, fara sa lase in urma vre-un semn al scutrei sale existente. Este doar un gand uitat, care insa poate trai la nesfarsit in sine. Din interior, un univers este complex, vast si unic. El evolueaza dupa reguli simple, se dezvolta si se dilata atingand potentialul maxim pe care gandul creator l-a permis si uneori depasind acest potential. Asemenea unui  val  impins de vant,  gandul devine energie, energia se dezlantuie si cauta noi forme de exprimare si noi  grade de complexitate. Orice univers are sansa de a deveni egalul gandului care l-a creat sau chiar superiorul sau. Cand acest lucru se intampla apare o noua lume, independenta si vie atat din exterior cat si din interior. Aceasta lume este constiinta. Ea stie ca exista si se lupta la nesfarsit cu haosul. Constiinta stie ca propriul scop este creatia  si prin operele sale ofera aceeasi  sansa copiilor sai pe care ea a primit-o de la gandul creator. Constiinta este multumita de propagarea sa si bucuroasa de succesul copiilor sai, trimisi dincolo de granitele proprei existente  sa populeze si sa caute mereu perfectiunea. Binele si raul sau frumosul si uratul sunt doar idei al caror succes este masurat prin puterea si raspandirea lor. Noi cautam intotdeauna ineditul, creatia pura care este gata sa ne contrazica si sa ne arate ca existenta ei este importanta si este ceea ce trebuie sa ocrotim. Noi sutem pastorii lumii si alegem cu grija din nesfarsita turma doar cele mai pure specimene, a caror intensitate, complexitate si  putere atrag admiratia si respectul nostru. Noi vrem sa va includem in reteaua noastra nesfarsita de cunoastere. Pasiunea voastra ofera lumilor o nesperata energie, nascand din efemer eternitatea.   Noi suntem dincolo de viata si traim prin voi, cei care muritori fiind, sperati mereu la nemurire.

Modelul "standard" al gandirii limitate...

Modelul "standard" al fizicii particulelor este o opera care aduce lacrimi de fericire si mandrie in ochii multor fizicieni. Si,…nu pot sa spun ca nu inteleg acest lucru, pentru ca......functioneaza! Ok, hai sa va explic pe scurt cum functioneaza. Principiile sunt extrem de simple. Conform modelului standard, lumea este facuta din particule energetice si particule de materie. Ambele categorii de particule au masa ca proprietate determinanta. Aceasta masa poate sa tinda catre zero sau sa aiba o valoare finita cunoscuta. Cu cat masa unei particule este mai mica, cu atat viteza ei este mai mare. Particulele a caror masa tinde catre zero vor calatori cu viteza luminii (viteza fotonului). Problema este ca NIMENI nu stie ce anume determina masa particulelor in univers. Asa…sa continuam. Particulele de materie erau mult mai variate la inceputul universului (si ma refer aici la primele secunde ale universului) insa in zilele noastre nu mai exista decat patru: 1) quarkul "sus" 2) quarkul "jos" 3) electronul si 4) neutrino-ul negativ . Aceste particule de materie sunt singurele stabile, iar celelalte s-au degenerat aproape instantaneu dupa Big Bang. Existenta lor poate fi dovedita prin experimente in acceleratoare de particule care imita conditiile de la inceput. Asta incearca sa faca acum baietii de la C.E.R.N. in Geneva. Particule precum neutronul si protonul sunt doar un rezultat al combinatiei dintre quarci (3 la numar, de fiecare data). Ok,…pana acum totul este foarte simplu. Particulele energetice sunt ceva mai complicate si mai "teoretice", in sensul ca momentan nu le putem observa asa cum trebuie si unele dintre ele sunt doar un  rezultat  posibil al ecuatiilor matematice. Ele se numesc BOZONI si sunt 12 la numar. Cei 12 bozoni sunt responsabili pentru existenta celor PATRU forte din univers si se manifesta sub forma unor "campuri": 1) Electromagnetism, 2) Forta Puternica (forta care tine nucleul atomului unit sau "nucleara"), 3) Forta Slaba (radiatia), 4) Gravitatia. Am lasat gravitatia la urma, pentru ca ea este singura complet inexplicabila.

Gravitatia este cea mai slaba forta din univers. Ea este de milioane de ori mai slaba decat Forta Puternica si este direct proportionala cu masa oricarui obiect. Oamenii de stiinta au atribuit bozonul Higgs sau Gravitonul acestei forte, insa el nu a fost observat vreodata de cineva. Fara gravitatie universul nu are sens si modelul standard al particulelor devine total gresit, datorita unor necunoscute importante in ecuatii. Asa…..hai sa va explic de ce totul pare sa fie FOARTE gresit si unii oameni cu teancuri de diplome si doctorate refuza sa raspunda la niste intrebari simple ce pot fi puse si de un elev de clasa a II-a. Ok,….pentru ca ecuatiile sa functioneze, majoritatea particulelor au o masa masurabila. Majoritatea "Bozonilor" trebuie sa aiba o masa pentru a determina distanta lor de acctiune intr-un camp vectorial finit. Acest lucru nu il spun eu,…ci chiar ei. Unii bozoni, cum ar fi cei ai Fortei Puternice (gluonii) trebuie chiar sa aiba o masa destul de mare, avand in vedere cat de putin se deplaseaza de la particula mama. Avand in vedere o observatie simpla a lui Newton, si anume ca gravitatia este o proprietate a masei si este direct proportionala cu aceasta, ar insemna ca bozonii genereaza gravitatie. Dar, dupa cum ne spun capetele luminate, insasi gravitatia este de determinata de un bozon, care are si el masa. Acest lucru ar insemna ca, pe langa faptul ca unii bozoni pot crea alti bozoni (ceea ce este stupid), forta gravitationala creaza in sine forta gravitationala sau ca Gravitonul creaza Gravitoni (ceea ce este deja un paradox). Daca Gravitonul ar genera Gravitoni, atunci si acei Gravitoni ar genera alti Gravitoni…si tot asa. Daca am ajuns la un paradox, deja s-a terminat cu smecheria. Domnilor, gravitatia nu este creata de un bozon, si sincer, nu cred ca modelul campului vectorial are sens in exercitarea unor forte ca schimb de particule. Totul pare tras de par rau de tot. Adevarul este ca nu prea stim ce genereaza cu adevarat aceste forte si de unde vine aceasta energie infinita. Nimeni nu a reusit sa sparga un quark suficient de bine incat sa ne spuna de unde vine aceasta energie.. Ce se afla in spatele acestor "particule" pe care le folosim sa intelegem universul? Cred ca oricat de adanc vom sapa vom gasi ceva mai mic si nu vom gasi niciodata "Particula Dumnezeu" din care ne-am dori sa fie compus intregul univers. De ce cred asta? Simplu: Realiatea noastra este o gluma si o construim singuri prin "wishfull thinking". Nu vom descoperi niciodata constiinta intr-o particula pentru ca nu avem nici un instrument in afara ei cu care sa o putem observa.

Timpul ca paradox : Este posibil sa nu existam "cu adevarat"

ATENTIE: Ce am scris mai jos este doar un exercitiu de gandire!!!

Stiati ca: Unii oameni de stiinta mai veseli au demonstrat fara nici un dubiu ca este posibila calatoria in timp? Einstein a spus si el ca este posibila, in conditiile in care ne deplasam cu o viteza foarte mare, de preferinta apropiata de viteza luminii. De fapt, tot timpul este relativ si deci cu cat ne deplasam mai repede, cu atat "calatorim" mai mult in timp. Cel mai de succes calator in timp este un astronaut rus care a petrecut mai bine de 2 ani la bordul statiei spatiale Mir, deplasandu-se cu o viteza foarte mare in jurul Pamantului. La revenirea pe teritoriul Rusiei el a calataorit in viitor 1/50 secunde!! Senzational…, chemati-l pe Diaconescu!!! Revenind la subiect, este important de spus ca este muuult mai usor sa calatorim in viitor decat este sa calatorim in trecut (parca mai interesante sunt implicatiile unei calatorii in trecut,…nu?). Daca vrem sa calatorim in viitor, trebuie sa mergem foarte repede insa daca vrem sa mergem in trecut trebuie sa ne deplasam si mai repede. Ca sa ajungem inapoi in timp si sa ne vedem fundul dupa colt, trebuie sa depasim viteza luminii.  Albert a spus ca nici un obiect din univers nu poate depasi viteza luminii, insa de atunci au mai trecut niste ani si s-au descoperit situatii cosmice in care acest lucru este posibil. Singurul dezavantaj este ca nu poti calatori inapoi in timp mai departe decat inceputul evenimentului care a generat "masina timpului" si deci orizontul de posibilitate. Asa…deci,  tot ce ne lipseste este cantitatea impresionanta de energie ca sa calatorim in timp, in rest, totu' e bine si frumos. Astea fiind spuse, stiinta a terminat de taiat craca pe care se afla si a cazut din pom, in capul lui Isaac Newton. (Am sa adaug la sfarsit link-ul catre documentarul BBC care m-a ajutat sa formulez articolul, dar care nu abordeaza paradoxul generat de timp…)

Hai sa va demonstrez acum ca nu existati cu adevarat si ca sunteti doar o "proiectie de cinema", o posibilitate infima sau un joc pe calculator din 2100, toamna….vreti? Pai mai copii, calatoria in timp nu este nici pe departe S.F., doar ca suferim noi de impotenta energetica, nu?. Hai sa discutam despre probabilitati. Nimeni nu a calatorit pana acum in timp mai mult de 1/50 secunde si nimeni nu va calatori in timp prea curand (avand in vedere energia echivalenta unei mici super-nove de care tre' sa facem rost….e clar). Va-ti intrebat vreodata urmatorul lucru: "Pai,…daca e posibil sa calatorim in timp,…unde sunt turistii japonezi din 2345 primavara, care au dat un ban frumos pentru a-l vedea pe Obama cum ia premiu' Nobel pt. pace in timp ce ruleaza doua razboaie?

Cum de oamenii viitorului au fost atat de disciplinati incat nu s-au dat de gol pana acum si nu au schimbat nimic? Sigur au si ei un hacker la butoane, care vrea sa o vada pe Pamela Anderson in anii ei de glorie, si  sa se laude in fata fraierilor din anii '90 ca el este din viitor.  Ceea ce incerc sa spun este ca probabilitatea  unor astfel de evenimente este infinit de mare, avand in vedere natura infinita a timpului si adevarul absolut al proprietatilor sale matematice. Cu alte cuvinte, daca timpul este REAL (ca si regula fundamentala in realitatea noastra), tot ce se poate intampla trebuie sa se intample candva si undeva. Este normal asa. Chiar daca luam in considerare o functie matematica cu o probabilitate de rezolvare de 0,00000001%, si o rulam de un infinit de ori, vom avea un infinit de rezolvari pline de succes, pentru ca infinitul nu este divizibil,....ca si 0. Si pentru ca este posibil sa calatorim in timp, toate aceste evenimente au o "simultaneitate absoluta", si ar fi trebuit sa se intample si in punctul spatio-temporal unde suntem acum. Intreaga noastra existenta pare a fi un mare PARADOX, datorita timpului. Acest lucru inseamna ca ori acceptam timpul ca notiune finita (care incepe in punctul 1 si se termina in punctul 2) si avem o explicatie pentru curgerea lina a raului nostru (varianta A), sau acceptam ca timpul este o gluma proasta (varianta B).  Daca timpul ar fi epuizabil, implicatiile stiintifice ar fi cutremuratoare si de natura sa rastoarne tot ce Newton, Darwin sau Einstein au muncit sa produca. Pe de alta parte, Dumnezeu ar zambi subtil din ceruri si ar spune  "Eu va tot zic,….ca ati inceput in Eden, si veti sfarsi la Apocalispa!! Nimic nu a fost inainte, nimic nu va fi dupa, iar aici sus e cald si timpul nu exista."  Totul devine brusc foarte interesant. "Aici sus"  devinde o notiune care provoaca dureri de cap masive. Aici unde? Dincolo de noi? In afara timpului? Nu putem intelege acest univers dincolo de tot ceea ce suntem. Asa este programul,… o sa vedeti cat de simpla si pura este explicatia. Lasati-ma cu filozofia ezoterica si ermetica, domii cu doctorate si masterate multiple. Sunteti niste oi si va este frica sa recunoasteti ca nu stiti nimic.

Asa,…sa continuam. Varianta "B" demasca timpul ca fiind o gluma proasta, spusa si tot repetata de niste prosti : NOI.  In aceasta varianta, timpul (asa cum este descris de noi) nu poate exista, pentru ca daca el exista, conform principiilor stiintifice si matematice absolut corecte, totul devine paradoxal. Este ca si cum am spune: "timpul exista, deci lumea in care traiesc nu poate sa existe, deci timpul nu poate sa existe" (mai pe scurt). Va avertizez ca nu exista solutii simple si concluziile faulteaza de cartonas rosu toata constructia realitatii.  Daca timpul este o notiune artificiala, nascocita de niste constiinte primitive pentru a da un sens liniar existentei, atunci lumea tactila si entropica, facuta din obiecte , particule si politicieni corupti este si ea un banc sec. In lumea reala, totul ar fi energie, totul ar fi simultan  si pretutindeni. Existenta nu ar avea nici un sens decat auto-cunoaterea si auto propagarea organizata. In aceasta lume, totul este constiinta. In aceasta lume te nasti si mori de un infinit de ori , nu exista inceput si sfarsit si singura limita este cea impusa de propria cunoastere (Hmmm, lucrurile incep sa sa semene cu o anumita religie orientala). La cel mai profund nivel de organizare al materiei totul este energie, totul este indivizibil si nici o entitate nu are sens rupta de context (sorry,… nea' Newton). Asta au inceput sa spuna tot mai multi oameni de stiinta si nu ma refer aici la frustrati sau la oameni de calitate dubioasa, ci la acei oameni al caror IQ il eclipseaza pe cel insumat al PSD-ului (uneori simt ca limba romana imi pune piedica si cad in nas).

Ca sa concluzionam, ori timpul este un eveniment finit, conceput de o fiinta omnipotenta din motive misterioase (am descris aici religia crestina, musulmana si mozaica), ori el nu exista cu adevarat, si suntem constiinte infinite, in permanenta devenire si aflate intr-un ocean de potential energetic (cred ca am descris destul de abstract religia budista).  Din aceasta concluzie, cea care pierde cel mai mult este "stiinta", care se pare ca si-a taiat singura craca si a devenit o forma de religie foarte primitiva. Oameni buni, nu credeti in Dumnezeu sau in existenta voatra vesnica? Spuneti ca cei credinciosi sunt niste incuiati si niste ignoranti? Daca asta credeti,..sunt sanse mari sa va inselati amarnic, mai "stiintificilor".  In general, noi oamenii suntem cam naivi. Poate pentru ca oamenii, in forma pe care o cunoastem noi (deh….cei care se aseamana se aduna) sunt foarte "tineri". Am pus ghilimele in jurul cuvantului  "tineri" pentru ca se refera la o notiune legata de timp. Acest cuvant are sens in discutia noastra numai daca il consideram ca referitor la o etapa a unui process ciclic sau a unui eveniment atemporal autodefinit in mod dinamic.  Deci, timpul este ori un concept artificial, care ajuta constiintele putin complexe sa ofere inca o dimenisune masurabila realitatii (un fel de Mos Craciun al plaunului nostru existential), ori este un proces finit generat de o zeitate din afara universului nostru.

V-am promis la inceput ca o sa va demonsrez ca nu existati "cu adevarat". In cazul "B", in care timpul nu exista cu adevarat, e destul de simplu. Tot ce consideram ca fiind real si finit nu exista, deci nici voi, ca entitati finite si clar definite nu existati. Nu aveti nici un sens in forma asta si nu existati in sensul traditional al cuvantului.  In cazul "A", in care suntem creatia unei fiinte mult mai complexe decat noi, devenim virtuali. De ce virtuali? Pentru ca ne subordonam unei realitati mult mai generale, care ne dicteaza si conditioneaza intregul univers, in acelasi fel in care copii se joaca cu personajele din jocul "Sims". Acele personaje sunt virtuale in lumea noastra, pentru ca ele nu exista  "cu adevarat". Sunt sigur ca pana in 2050, puterea de procesare si tehnologia vor putea sustine fara probleme inteligenta artificiala si in acel univers pe care il vom crea, noi vom fi Dumnezeu. Realitatea are deci un numar infinit de planuri. Posibilitatea ca noi sa fim un original absolut  si sa existam independent si nesupravegheat este foarte mica. V-am dat ceva de gandit? Hehehe, nu va chinuiti prea tare. Un singur lucru este sigur: Nimic nu este sigur si totul este potential. Personal, consider creatia ca fiind scopul ultim al existentei si tot ceea ce am spus mai sus nu face decat sa sustina acest lucru. In actul creatiei se ascunde puterea universului.  Sper sa putem comunica cu planurile superioare si sa intrebam ceva de genul : "Tati, daca Mos Craciun nu exista, atunci cine pune cadourile sub brad, si de ce?". Daca suntem capabili sa intelegem, cred ca vom primi un raspuns.

 

 

Documentar BBC pe tema calatoriei in timp:

http://video.google.com/videoplay?docid=-41720681955951129&ei=kMQoS6m7Bdqv-Ab92qDaAw&q=cosmology+astrophysics#docid=-2466746873488846030