Am citit aseara cateva afirmatii interesante intr-o carte care trateaza fenomenul creativitatii. Autorul ( inspirat din gandirea religiilor orientale) defineste creatia ca fiind un gest absolut obiectiv, in sensul ca necesita o "golire" a eului patologic care marcheaza secolul trecut si in general arta moderna. Astfel, creatia necesita o odihna mentala si un echilibru al individului in starea de a actiona si nu de a avea o activitate. Trebuie sa te lasi patruns de spiritul divin si sa prezinti doar creatia pura si obiectiva, nu sa exteriorizezi asa numita "mizerie" interioara. Astfel de activitati pot avea rol terapeutic pentru autor, insa nu pot provoca o stare de meditatie si o inaltare spirituala. Creatia este deci un act de daruire. Este un act de manifestare a vointei divine prin intermediul creatorului. Creatorul acorda un sens propriei existente si nu se considera accidental.
Am avut un "vis" deosebit. Vreau sa-l descriu in asa fel incat sa va puteti imagina ca priviti acel spatiu, la un moment dat. De asemenea, am sa ma straduiesc sa nu fac un spoiler din acest textJ. Am sa va invit sa faceti un mare exercitiu de imaginatie. Sa incepem: Ne aflam intr-un loc foarte indepartat. Undervra in univers exista un loc care nu se misca niciodata. Toata materia si toata energia fuge de acest punct. De aici a inceput totul. Aici un gand a devenit o idee, ideea a dat nastere unor reguli si acele reguli au dat nastere universului. Totul s-a intamplat foarte rapid. In prima secunda scenariul a fost deja scris si toate destinele au fost faurite. Restul este doar o piesa de teatru mega-galactica, interpretata mai bine sau mai rau de micii actori pierduti prin spatiu si atat de izolati. Pentru ei totul este un mister si totul se misca atat de repede. Aici, in centru, timpul curge foarte lent si adevarul se lupta cu el insusi in echilibrul tensionat al realitatii. Aici, in centrul tuturor lucrurilor, exista o lume. Este o planeta pe care o vom numi Eridu. Aceasta orbiteaza in jurul unei stele de culoare rosie . Sistemul mai are o stea, de un alb-galbui stralucitor. Aceasta este mult mai masiva si este legata intr-un dans etern cu mica stea rosie. Planeta are o fata permanent orientata catre mica stea si este foarte apropiata de aceasta. Acea fata este un infern acoperit de stanci. Cealalta fata a planetei nu vede niciodata steaua in jurul careia orbiteaza si este scaldata in lumina alba a celulilalt astru. Aici viata a gasit un mediu mult mai stabil. Exista tot felul de vietuitoare, in ceea ce se poate numi o adevarata gradina zoologica si botanica a intregului univers. Aceasta colectie impresionanta a fost adusa aici de catre forte necunoscute. Ambele fete ale planeitei au cate un mega-continent inconjurat de apele oceanului planetar. Cele doua mase de pamant sunt separate de mii de kilometrii, insa exista o legatura intre ele. Un lant de insule leaga cele doua continente. Acest lant trece prin polul sud al planetei. Mai exista un grup de insule mici situate la polul nord. Aceste insule sunt separate de ambele continente si sunt total inaccesibile datorita fenomenelor atmosferice si oceanice. O furtuna permanenta inconjoara asemenea unui inel polul nord. Mai trebuie spus ca Eridu are trei sateliti foarte diferiti. Unul masiv de culoare rosie, unul mic de o culoare verzuie si unul moderat ca dimensiuni, de culoare albastra. Ziua dureaza cam 70 de ore si este impartita egal intre lumina si intuneric. Nu exista sezoane. Timpul pare a sta pe loc aici. Viata exista pe ambele fete ale planetei si pare a fi adusa aici cu foarte mult timp in urma. Cele doua continente sunt insa lumi total diferite. Haosul si ordinea sunt aici separate de mii de kilometrii si inca nu se cunosc. Aceste capodopere vii ale marelui experiment cosmic sunt foarte diferite . Ele se afla in "zone" diferite ale relatiei individului cu universul. Toate insa au ceva in comun: Intensitatea energiei pe care o emit in gandirea proprie si in actul creatiei. Toata aceasta energie capata aici un comportament unic. Totul pare a fi un adevarat reactor al constiintei. Insasi energia constiintei este aici atrasa de singularitatea nucleului cosmic si directionata in locuri nebanuite. Marele experiment urmeaza sa intre in ultima sa etapa. Echilibrul tensionat urmeaza sa fie rupt iar energiile dominante se vor intalni in conditiile perfecte. Odata cu finalizarea acestei confruntari va fi decisa si soarta intregului univers. De fapt, intregul univers exista pentru a da o solutie acestei confruntari, inainte ca intreaga sa energie sa se dilueze dincolo de orice structura finita si palpabila.
Aici, in centrul tuturor lucrurilor, mai exista ceva. Este un loc bine pazit si ascuns, aflat in cel mai rece si mai spectaculos loc de pe Eridu. De aici, lumina ambelor stele poate fi vazuta. Cerul are o culoare rosiatica tot timpul iar noaptea nu exista. Daca privesti catre linia orizontului, in orice directie te vei uita, vei vedea un ocean nesfarsit si acoperit de nori . Acolo furtunile sunt permanente si poti vedea chiar descarcarile electrice. Lumina celor doua stele aflate jos pe bolta cereasca coloreaza norii si le ofera un aspect unic. Aici unde stai tu, vremea este insa linistita. Desi este cel mai rece loc de pe Eridu, nu este foarte frig si te poti misca in voie prin zapada fina. Undeva, aproape de tine, vezi o coloana de lumina aflata in centrul unui lac negru. Atmosfera este linistita, parca golita de energiile conventionale insa te simti inundat de o pace interioara si intelegi ca te aflii intr-un loc important. Te apropii de acel lac si observi ca el nu reflecta lumina si nu pare a fi facut din apa. Te apleci si faci un bulgare de zapada pe care il arunci in lac. Acesta dispare imediat ce atinge suprafata intunecata si lasa in urma o mica coloana de lumina cat si sute de unde luminoase pe suprafata lacului. Brusc, intelegi ca aici este o granita, iar tot ceea ce tine de universul in care traiesti se termina la suprafata neagra a lacului. Dincolo nu poate fi decat alteritatea totala. Este oare acest loc sursa tuturor lucrurilor? Sunt oare, dincolo de aceasta poarta, toate raspunsurile la intrebarile fundamentale? Vei afla oare ca energia trairilor tale este mai puternica decat cea a unei supernove? Vei trece oare in nefiinta intr-o realitate in care tu nu mai ai sens iar individualitatea ta nu mai inseamna nimic? Te uiti in spate si realizezi ca lupta care va decide soarta universului tau tocmai a inceput. Lupta nu va ajunge si la tine deoarece acest loc este izolat, insa rezultatul ei va afecta pe toata lumea, total si imediat. Vei alege sa ramai in lumea ta si sa speri intr-o victorie a ordinii sau vei alege sa te arunci in lacul intunecat, cat mai ai timp?…Indraznesti sa confrunti o noua realitate, o revelatie pentru care poate nu esti pregatit si care te poate elimina ca individ? Sa fie oare atat de radical acest pas catre evolutia spiritului? Este oare acesta destinul tau? Stai in zapada, la marginea lumii tale si nu stii cat va mai dura iluzia timpului…Acum, deschizi ochii si te trezesti. A inceput o noua zi si percepi lumina cunoscuta a soarelui tau. Eridu se afla la miliarde de ani lumina de tine si cu fiecare clipa care trece te indepartezi tot mai mult de acel loc. Totusi, in mintea ta, el este inca aproape…
Postări
