Sfantul Gheorghe si Balaurul: Lupta dintre haos si ordine

 

De mai mult timp mi-am dorit sa scriu ceva despre Sfantul Gheorghe. De asemenea, de vara trecuta cand am avut ocazia sa vad la National Gallery cateva dintre cele mai interesante picturi care-l reprezinta in epica sa lupta cu balaurul, mi-am dorit sa realizez si eu propria interpretare grafica a evenimentului. Pentru aceasta a trebuit sa studiez cele mai cunoscute icoane si sa citesc cate ceva despre viata sfantului si despre legendele care-l inconjoara.           Sfantul Gheorghe este una dintre cele mai venerate personalitati ale crestinismului. El este sfantul patron al mai multor tari ( Ethiopia, Grecia, Rusia, Anglia, Portugalia, Palestina etc.) si are o viata destul de bine "documentata". Acest lucru nu impiedica insa existenta unor legende legate de faptele sale. Papa Sf. Gelasius (cel care l-a canonizat pe Georgius in sec. V) spunea despre Sf. Gheorghe ca este "unul al carui nume este in mod just venerat intre oamneni, insa ale carui actiuni sunt cunoscude doar de Dumnezeu." Hai sa va povestesc pe scurt viata Sfantului Gheorghe. El s-a nascut la sfarsitul secolului al III-lea, intr-o familie nobila de crestini din Lydda (Orientul Mijlociu). Mama sa era din Palestina iar tatal sau era un respectat ofiter din armata romana (nascut in Cappadocia). In adolescenta, tanarul Georgius isi pierde ambii parinti. Acum el se hoaraste sa se inroleze in armata romana si este intampinat cu entuziasm, intrucat tatal sau fusese unul dintre cei mai buni ofiteri ai imparatului Diocletian. Tanarul soldat avanseaza rapid in ierarhia militara, ajungand la o varsta de 26-27 de ani la rangul de Tribunus (oarecum echivalent unui colonel actual, din cate am inteles) si devine un membru al garzii imperiale din Nicomedia. In anul 302, Diocletian semneaza un ordin in urma caruia toti soldatii crestini din armata romana urmau sa fie arestati, iar ceilalti trebuiau sa-si afirme supunerea fata de zeii pagani, prin sacrificii. Tanarul Georgius, care era pe vremea aceea unul dintre cei mai valorosi membrii ai garzii imperiale, il confrunta pe imparat si isi declara public credinta. Diocletian, care-l cunostea si-l respecta pe tribun, nu vrea sa-l piarda ca aliat si incearca in repetate randuri sa-l converteasca, oferindu-i cadouri, titluri si pamant. Georgius refuza de fiecare data si este in final arestat si inchis. Este torturat si decapitat in Nicomedia (in anul 303), devenind astfel un martir al crestinismului. Imparateasa Alexandra, care a fost martora la suferinta lui Georgius, este profund impresionata de convingerea si curajul acestuia si decide sa adopte crestinismul ca religie. Ea va fi condamnata si decapitata ulterior…           Pe scurt, acesta este cursul vietii sfantului… De unde a izvorat insa faimoasa legenda a "biruitorului de balaur"?? Aici, realitatea incepe sa se amestece cu legenda si trebuie studiate multiplele surse ale acestui motiv mitologic. Legenda Sfantului Gheorghe este adusa in Europa medievala de catre soldatii intorsi din cruciadele estului indepartat. Sfantul Gheorghe devine sursa de inspiratie a armatei crestine in prima cruciada si se spune ca acesta a aparut in fata soldatilor inaintea asediului de la Antioch (1097-1098). De asemenea, unul dintre cei mai nobili cruciati ai vestului, regale englez Richard I, (Richard "Inima de Leu") a avut revelatia Sfantului Gheorghe in lupta. Se spune ca, privindu-l pe Richard in mijlocul bataliei, Saladin (sultan al Egiptului si Siriei) l-a vazut pe acesta pierzandu-si calul. Impresionat de vitejia lui Richard, sultanul a poruncit imediat sa se trimita un sol cu steag alb, care sa aduca regelui un cal. Infrant in lupta, Richard trimite o scrisoare lui Saladin in care-i promite ca se va intoarce si va cuceri pamantul sfant. Saladin  raspunde, afirmand ca dintre toti printii crestini, daca ar fi sa piarda Ierusalimul in fata cuiva, atunci ar prefera sa-l piarda in lupta cu Richard. Aceasta mica paranteza am folosit-o pentru a evidentia una dintre trasaturie adesea atribuite Sfantului Gheorghe, si anume onoarea. In timpul cruciadelor, Sfantului Gheorghe i se atribuie propriul drapel: faimoasa cruce rosie pe fundal alb. Dupa cruciade, Sf. Gheorghe devine sfantul-protector al Angliei ("Oficial", dupa victoria miraculoasa a regelui Henry al V-lea, in lupta de la Agincourt-1415, in fata cavaleriei franceze).           Hai sa ne intoarcem la legenda luptei cu balaurul si sa studiem cea mai cunoscuta forma a acesteia. Se spune ca in orasul libian Lydda traia un monstru care teroriza localnicii, punand stapanire pe izvorul atat de necesar pentru supravietuirea acestora. Pentru a merge la izvor si a lua apa, localnicii erau obligati sa ofere o oaie sau un alt animal drept sacrificiu. Vesnic nesatul, balaurul devoreaza toate jertfele aduse si in curand, vine randul printesei sa fie oferita monstrului iar regele se roaga ca aceasta sa fie crutata. Sfantul Gheorghe este cel care intervine, ucide balaurul si salveaza viata printesei. In urma acestei fapte deosebite, locuitorii orasului decid sa adopte crestinismul ca religie oficiala. Sfantul Gheorge este deci cel care prin curajul si nobletea sa reuseste sa raspandeasca religia crestina. Cam aceasta este legenda legata de lupta cu balaurul. Ea isi are originea in orientul mijlociu si face parte din intelepciunea ortodoxismului grec al perioadei de inceput. Cea mai faimoasa reprezentare a sfantului (si anume cea in care acesta, calare fiind, strapunge balaurul cu sulita) are ca sursa de inspiratie o icoana greceasca de la inceputul celui de-al doilea mileniu. Aceasta imagine a fost preluata de artisti precum Raphael si este inca reprezentarea "oficiala" a sfantului. Acum urmeaza partea interesanta. Am sa urmaresc aceasta legenda, a infrangerii balaurului, pana la originile ei!!           Primul lucru care-mi vine in minte, avand in vedere implicarea grecilor in legenda Sfantului Gheorghe, este povestea lui Perseu si a Andromedei. Hmmm, hai sa vedem daca seamana!! Se spune ca nea' Perseu, dupa ce a belit-o pe Medusa s-a hotarat in sfarsit sa se duca acasa! Pe drum, o vede pe frumoasa Andromeda, pe marginea apei, legata cu lanturi de niste stanci!! El afla ca mama fetei, Cassiopeia l-a suparat pe Poseidon prin faptul ca s-a dat mai buna ca amanta acestuia!! Atunci, Poseidon, in loc sa o ia si pe Cassiopeia drept amanta, s-a atacat imediat si a trimis un potop si un sarpe de mare sa terorizeze pamanturile in care domnea regele Cephus, tatal Andromedei. Disperat, regale decide sa o ofere pe nevinovata (si probabil virgina) Andromeda drept ofranda sarpelui de mare! Aceasta il implora pe Perseu sa o salveze si el se indupleca, dar numai daca Cephus il lasa sa o ia drept nevasta. Eroul beleste sarpele si organizeaza nunta cu Andromeda, insa dupa ce rezerva si restaurantul,…afla ca tanara domnisoara era promisa deja lui Phineus. Acesta vine cu armata peste ei, insa Perseu pastrase capul Medusei si-l foloseste pentru a impietri adversarii! Celebra scena este pictata de Luca Giordano (am avut placerea sa vad pictura tot la  National Gallery , in Londra)…Ok! Se pare ca exista destul de multe elemente comune cu mult mai tanara legenda a Sfantului Gheorghe….nu?           In continuare, voi merge muuuuult mai departe in timp si voi vorbi despre  legendele sumeriene ale creatiei si despre mitologia babiloniana (pentru ca totul se leaga, mai copii). Cine are impresia ca exista prea multe "mitologii" total diferite si lipsite de influente se insala amarnic. Este vorba aici de un foarte interesant joc de "telefonul fara fir", in care diverse evenimente sunt preluate, prelucrate si prezentate sub semnul altei civilizatii sau al altei religii.          In mitologia babiloniana, se vorbeste despre o zeitate feminina numita Tiamat... Ea este un fel de "mama" a lumii, fiind creatoarea apelor primordiale care  apar in haosul universului. Tiamat este o zeitate "ambivalenta". Ea este atat stapana creatiei cat si un agent al haosului (lucru care se intampla odata cu evolutia socio-politica a sumerienilor). La inceputuri, Tiamat este zeitatea cu putere suprema. Nimeni nu se poate impotrivi dorintelor sale, ea fiind stapana "Tabletelor Destinului", nascatoare de monstrii si alte creaturi marine. Profunzimea acestei legende cat si originile ei sunt foarte….infricosatoare. Textele sumeriene sunt cele care vorbesc despre vizitatori din cer, zeitati supreme ale pamantului cat si despre unele lucruri din domeniul astronomiei a caror acuratete este cutremuratoare. Nu am sa intru in aceste detalii, insa trebuie mentionat faptul ca scrierile sumeriene sunt primele forme de inregistrare a datelor si a evenimentelor de pe Pamant…Ne intoarcem la Tiamat. Spuneam ca pe vemea aceea, dupa cum canta Tiamat, dansau toti zeii. Ea ofera  Tabletele Destinului lui Kingu pe care il alege stapanul zeilor, in ulma luptei primordiale. Un zeu numit Anu, se impotriveste insa vointei supreme si se lupta cu Tiamat. Se vorbeste si despre o "sulita invincibila", pe care Anu o poseda. In urma luptei, curajosul Anu (cunoscut mai tarziu drept Enlil si Marduk) o ucide pe Tiamat, iar moartea ei este cea care duce la formarea cerului si pamantului. Anu are acum Tabletele Destinului si se instaleaza in fruntea zeilor. Am adus deci, in urma acestei povestiri, legenda rapunerii balaurului in forma ei primordiala. Semnificatia care se ascunde in spatele acestei lupte este una profunda, fiind legata de insasi esenta existentei. Mitologica lupta intre bine si rau, ordine si haos, entropie si materie organizata este cea care ne defineste ca entitati constiente. Intreaga evolutie si dezvoltare a constiintei umane este o lupta cu haosul si cu propriile limite. Actul de a rapune balaurul este unul simbolic, legat de victoria asupra dezordinii si tiraniei. Sfantul Gheorghe este poate chiar un membru "tanar" in clubul celor care au rapus balaurul si au adus echilibru lumii. Exemple  de acest gen, pe o scara mai mica sau mai mare, continua sa apara si nu este de mirare ca legenda este una menita sa inspire si sa atraga admiratie. Fiecare se poate lupta cu propriul balaur. Indiferent daca acesta este mai mult sau mai putin fioros, infrangerea sa necesita curaj. Este inca o lupta cu cu propriul ego, pentru a aduce fericire. Este destul de evident de ce  "sfantul soldat" este unul dintre cele mai importante figuri ale crestinismului. El semnifica in mod direct lupta cu un inamic VIZIBIL, pe care-l simte cu toata fiinta si pe care trebuie sa-l rapuna, nu pentru bunastarea sa ci pentru bunastarea intregii lumi. Majoritatea oamenilor nu sunt capabili sa perceapa acest "balaur" si deci nu stiu incotro sa-si directioneze energia. Cunoasterea sa este prima etapa pentru motivarea personala si pentru cultivarea dorintei de a evolua. Lipsa intelegerii acestui fenomen poate duce la lipsa unui scop real in viata sau a dorintei de dezvoltare spirituala.           Sper ca am reusit sa va dau ceva de gandit astazi, cu ocazia sarbatorii Sfantului Gheorghe, cel al carui nume il si port si cel al carui mister am incercat sa-l deslusesc.